Hmmm, astazi va invit sa ne jucam impreuna cu un aluat consistent, dar foarte matasos si placut la atigere, simplu de facut si atat de bun la gust!
Asa cum stim cu totii, pastele pot fi gasite in trei variante de prezentare, uscate, fabricate industrial, proaspete, preparate industrial sau artizanal si pastele facute in casa.
Diferentele de gust si calitate dintre ele sunt mai mult decat evidente, iar cine a gustat o singura data paste facute in casa, nu poate sa nu se indragosteasca fara vreo sansa de scapare de ele si sa-si mai doreasca vreodata sa incerce o alta varianta.
Stiu, veti spune ca este mult prea complicat, ca dureaza foarte mult, ca sunteti prea ocupati....asa am gandit initial si noi si am tot cumparat pungi dupa pungi de paste uscate, ce-i drept organice, dar in nici un caz comparabile cu cele facute de noi acasa...
Nimic adevarat, pastele de casa se fac extrem de simplu si nu necesita foarte mult timp, nici fel de fel de unelte speciale, desi o masina italiana de paste, de cea mai buna calitate, Imperia a se citi, este o investitie care isi merita toti banii si va reduce efortul la o joaca de copii!
Spun asta pentru ca pastele pe care le vedeti in poze au fost facute integral manual pentru ca masina de paste "no name" pe care o aveam anterior in dotare, s-a gandit sa-si dea obstescul sfarsit (desi nu a avut o viata prea lunga sau prea agitata) exact in momentul in care s-a vazut fata in fata cu aluatul proaspat pregatit pentru muntele de paste!
Rutina este una foarte simpla, pastele se pot face extrem de rapid, cu o ora inainte de a le folosi, dar pot fi facute si cu ceva timp in avans si depozitate umede la frigider sau uscate in cutii de carton bine inchise.
Noi am ales cea de-a doua varianta si am facut o cantitate mai mare de aluat, pentru a obtine cateva ture de taietei, un rand de tagliatele si unul de paste pentru lasagna, dar voua nu va ramane decat sa va adaptati cantitatea de aluat in functie de necesitati:
- 10 oua de casa sau bio
- 1 kg. de faina alba bio Terra Natura (50% sau chiar 100% durum)
- 5 g. sare de Himalaya
- 10 g. ulei de masline extra virgin
- 10 g. de apa
Se pun toate ingredientele intr-un bol si se amesteca la inceput cu spatula si dupa aceea cu mana pana se incorporeaza intreaga cantitate de faina in aluat, ceea ce nu va fi foarte usor, veti avea senzatia ca este mult prea multa faina, dar continuand sa framatati acesta va fi pana la urma incorporata si aluatul se va desprinde de vas.
Daca aluatul pare ca rezista, faceti cate o pauza si lasati-l cateva minute in vasul acoperit sa se relaxeze, veti observa ca este mult mai usor, de fiecare data, de reluat procesul dupa ce s-a detensionat putin.
Daca aluatul pare ca rezista, faceti cate o pauza si lasati-l cateva minute in vasul acoperit sa se relaxeze, veti observa ca este mult mai usor, de fiecare data, de reluat procesul dupa ce s-a detensionat putin.
Acesta este momentul in care ne mutam pe plansa de lucru si continuam framantarea pana obtinem un aluat docil, omogen si matasos, foarte placut la atingere.
Repunem aluatul in vas, il acoperim si il lasam o ora cel putin, pentru autoliza, desi daca il puneti la frigider poate fi lasat si pana a doua zi, fara probleme.
Continuam prin a rupe bucati mici din aluatul mare (care ramane in vas acoperit pentru a nu-si pierde umiditatea) pe care le intindem initial cu sucitorul, pe rand, lasandu-le sa se usuce putin , dupa care revenim, le mai intindem o data, astfel incat sa obtinem o foaie foarte subtire, pe care o vom taia ulterior la latimea dorita pentru taietei, tagliatele sau lasagna, sau ce va doriti voi.
Pastele astfel obtinute, se pot folosi imediat sau se pudreaza cu faina si se intind pe o fata de masa bine infainata si ea si se lasa la uscat cel putin cateva ore, sau peste noapte daca le doriti mai uscate pentru a rezista mai mult la temperatura camerei, in cutii de carton.
Ce spuneti v-am convins?
Trimit postul acesta spre Carmen spre a participa la spectacolul final al Bucatarului curajos de ianuarie.
Cele mai delicioase! Am facut si eu azi, doar ca ale mele-s verzi. :)
RăspundețiȘtergereNu-i asa? Nu am facut inca in varianta colorata, dar cu prima ocazie o sa fac cu leurda, sau spanac!
ȘtergereSunt fascinata de pozele pe care le faceti!
RăspundețiȘtergereMultumim mult de tot Anca, nici nu stii in ce viteza le facem de regula...fara prea mult timp pentru scenarii complicate...
Ștergerepe cand o reteta cu maia?
RăspundețiȘtergereHmmm, nu stiu ce sa spun, iubesc aluaturile cu maia la nebunie, insa nu vad rostul maia-lei in paste...e un pic fortat, exagerat, imi place sa pastrez totusi un echilibru in tot ceeea ce fac.
ȘtergereImi aduc aminte de vremea cand eram mici, eu si fratele meu, si stramatusa noastra, inca traieste, avea inca putere sa le framante, sa le taie, sa le puna la uscat putin, iar noi, ca doi dracusori stiam unde le pune pentru ca noi sa nu ajungem la ele. Ne furisam, pandeam si mergeam glont spre ele, spre tava, ne placea sa mancam aluatul acela crud. Nu pe tot, dar destul cat sa nu ajunga pentru o oala de supa. Stiam ca nu avem voie, insa noua ni se parea hazlie cand, biata de ea, gasea tava pe jumatate goala si se enerva la culme pe noi. Stiam ca ne iubeste si ca nu tine suparare prea mult.
RăspundețiȘtergereMinunate amintiri! Aceeasi problema o avem si noi cu cei trei hoti care pandesc pastele si taieteii pe toata traiectoria de pregatire, insa etapa finala, cea a uscarii fiind cea apreciata in mod special...
Ștergerebun bun ... multumim fain...utile sfaturi...multa bafta!
RăspundețiȘtergereCu cea mai mare placere, multumim mult!
Ștergere