Lasagna cu pere si branza

Prins cu o gramada de evenimente sociale, luna aceasta , nici nu am avut timp sa ma laud ca "Sunt bucatar real" , reteta mea , "Lasagna cu sparanghel si spanac" a fost selectata pe locul 3 cu 433 de puncte (locului 1, alocandu-i-se 454 de puncte) din totalul de 500,  in prima etapa a concursului organizat de reteaua magazinelor Real...de aceea profit pe aceasta cale sa multumesc frumos juriului pentru aprecieri!

Premiul acordat tuturor celor 45 de bucatari selectati in aceasta prima etapa a fost un minunat vas de 2 l din gama Pyroflam , comercializat in reteaua acestor magazine, un vas care mi-a rezolvat o problema veche din bucatarie...la care nu ii gasisem o solutie pana in momentul de fata...

De cate ori vi s-a intamplat sa executati o reteta care presupune in faza initiala folosirea plitei de aragaz , pentru ca mai apoi sa fie nevoie de introducerea aceluiasi preparat in cuptor ... mie , de nenumarate ori ... m-am lovit de problema tigaii care nu poate fi pusa in cuptor...si a vasului termorezistent sau tavii care nu pot fi folosite in prealabil pe plita...

Acum , prin aparitia vasului Pyroflam puteti spune adio acestui cosmar , care presupunea doua randuri de vase , scutind timp in executie si de ce sa nu mentionam si rapiditate la final , fiind mai putine vase de spalat , mai ales ca vasul are si proprietati antiaderente , nu este poros si nu se pateaza fiind extrem de usor de curatat (in locul unei tigai si a unei tavi cu resturi prinse pe fund si pereti)...

Iaurt cu capsuni si anason

Stiu ca asteptati cu nerabdare seria posturilor cu capsuni , care s-a lasat putin asteptata dintr-un singur motiv si anume ingredientul principal , pe care il doream de o calitate impecabila...capsuni de soi bun , crescute in aer liber in Banat...

Am o sursa secreta de capsuni de calitate , pe care le gasesc proaspete , culese in ziua respectiva , din pacate o perioada destul de scurta de timp la un pret mai mare decat in piata , dar calitatea intotdeauna are pretul ei...

Tiropitas

Tiropitas- specialitate greceasca... o modalitate excelenta de a pune ceva pe masa cand aveti invitati!

Avem nevoie de:

• 250 gr. branza feta de capra ( se poate folosi si telemea de capra )
• 250 gr. branza dulce ( cottage cheese )...eu am folosit tot branza de capra dulce
• 3 oua de casa
• 250 gr. unt topit
• un pachet de foi de placinta ( aluatul grecesc de placinta se numeste Filo...din pacate nu se prea gaseste pe la noi ). In ceea ce priveste foile de placinta eu aleg ( binenteles cand am de ales ) varianta refrigerata si nu cea congelata.

Daca doriti sa aflati cu mai mare exactitate de unde cumpar eu aceste produse nu ezitati sa ma intrebati... va raspund cu cea mai mare placere.

Amestecam branza impreuna cu ouale batute usor intr-un bol.

Ungem cate o foaie cu unt topit, apoi o taiem cu un cutit ascutit in fasii de aprox. 10 cm. latime ca in imaginea de mai jos.

Punem o lingurita de amestec de branza in capatul fiecarei fasii si apoi le impachetam din colt in colt.

Le punem in tava pe o hartie de copt si le mai ungem usor deasupra cu putin unt topit.

Le punem apoi in cuptorul preincalzit initial la 175 °C si le lasam 15-20 minute pana cand prind o minunata culoare brun- aurie.

Merg fantastic cu un sos de marar in care se inmoaie un coltisor inainte de a musca din ele.

Mmmm... un deliciu!

Gradina care se pune pe masa...

Salvia officinalis... inflorita... ce priveliste!

" Dorinta salviei era sa ii faca pe oameni nemuritori " se spunea in Evul Mediu. Salvia vine de la latinescul "salvare"- a fi sanatos... romanii o considerau o plata sacra , care era culeasa cu un anume ritual...

In sfarsit am ajuns sa va povestesc putin despre cateva din colturile mele preferate din gradina... gradinita de mirodenii...

Este o senzatie inegalabila sa iti culegi direct din gradina mirodeniile, cu cateva minute inainte de a le pune in oala!

Schnittlauch ( Allium schoenoprasum ) cum spun nemtii... arpagic cum se spune la noi, excelent in condimentarea mancarurilor...

Tufe amestecate de oregano, salvie, rozmarin, majoran.....

Roua zabovind pe capsuni...

Hmmm... fragute! De abia astept sa se coaca....

Rosiile... o poezie... pentru mine sunt din categoria " cuisine essentials"...

Sa intimpinam cum se cuvine noii veniti... firele de cimbru isi fac aparitia unul cate unul...

Ardeii... par de aur in lumina soarelui!

Vita de vie...se vede ca natura a fost atenta la detalii cand a creionat plantele care ne inconjoara...

Cimbrisor... pe mine ma poarta cu gandul intotdeauna la o mancare de ciuperci...

Oregano, salvie....detalii..

Rubarba...de abia astept sa gatim impreuna tot felul de specialitati...

Intentionat am lasat la final capsunile...pentru ca am vrut sa va spun ca nu am uitat de promisiunea facuta in " Sezonul capsunilor " insa pur si simplu sunt foarte pretentios in ceea ce le priveste si astept cu mare (ne)rabdare sa apara cele de gradina pentru a va delecta cu cateva retete simple si bune...

La multi ani Lucas!

 La sfarsitul trecut de saptamana am avut ocazia sa testez influenta caldurii excesive si a umiditatii asupra invelisului exterior al tortului...

Ocazia?

Colegul si unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Patrik , Lucas, a implinit cu doua duminici in urma frumoasa varsta de 9 ani , iar la petrecerea organizata duminica trecuta (alegere foarte inspirata din punct de vedere climatic) in gradina casei de vacanta pe care parintii lui o au in Cheveresul mare au participat o gramada de copii cu parintii aferenti.

Desi am vrut initial sa fie o surpriza, sunt convinsa ca am esuat din acest punct de vedere si cadoul nostru a fost asteptat cu mult interes.

Executia tortului a decurs lin,  iar modelajul figurinei , care am tinut sa-l reprezinte pe Lucas cantand la instrumentul lui preferat mi-a reusit fara mari probleme , in schimb din faza finala a decorarii tortului pana la servirea lui , dezastrele s-au tinut lant...

Cu o saptamana in urma am constatat ca a devenit imposibila pastrarea torturilor in afara frigiderului chiar si pentru intervale scurte de timp din cauza umiditatii si temperaturii crescute a mediului ambiant , cum pivnita nu avem in dotare (loc ideal termic si hidric pentru ciocolata si derivate) am decis reorganizarea frigiderului ca sa pot obtine spatiu suficient pentru torturi...

Ceea ce nu am luat in calcul a fost diferenta de umiditate dintre mediul ambiant si frigider in afara celei de temperatura in intervalul de timp alocat decorarii finale , asamblarii si transportului indelungat...toate acestea spunandu-si cuvantul asupra straturilor superioare ale tortului care au devenit glisante...

Se pare insa ca aceste aspecte m-au deranjat numai pe mine , momentul tortului a fost  un deliciu...
Aparitia tortului a atras o gramada de capete micute si manute care se intindeau protectoare in jurul lui, declarandu-si fiecare parca posesiunea , mangaind delicat figurina si tortul si o gramada de telefoane si aparate foto care imortalizau momentul, a fost de vis...pentru mine,  o satisfactie greu de transpus in cuvinte...

Imediat ce sarbatoritul a suflat in lumanari figurina a disparut, dezmembrata cu mare satisfactie de toate acele manute pregatite de atac si...a fost infulecata instant , iar eu abia am reusit sa recuperez tortul dintre ei , sa-l pot oferi invitatiilor spre savurare!

Guacamole

Va prezentam doua minunatii cu coaja groasa movuliu-maronie foarte coapte si gustoase...

Ati ghicit este vorba despre o varietate mai deosebita de avocado pe care am cumparat-o dintr-o alta tara , acolo unde consumatorii sunt pretentiosi si de aceea li se ofera spre cumparare numai soiuri nobile pe care nu mai trebuie sa le pastreze in casa in vederea coacerii , ci sunt deja numai bune pentru consum (informatie specificata dealtfel si pe ambalaj).

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu acest soi , va recomand calduros sa-l preferati in orice imprejurare celui verde veti fi placut surprinsi de diferenta!

Reteta pe care urmeaza sa v-o prezint este una de suflet care ma duce cu gandul la perioada aceea minunata din timpul facultatii , o perioada plina de culoare si parfum , datorata nu numai etapei fara griji pe care tocmai o traversam ci si diversitatii culturale a colegilor de facultate veniti de pe intreg globul in numar mare la studii...o diversitate pe care atunci am inceput sa o descopar...

Guacamole, desi atunci nu prea aveam habar ca asa se numeste , m-a fascinat de la prima intalnire intr-un apartament inchiriat al prietenilor mei din Israel , Ruth si Alex , care vorbeau romaneste cu un puternic accent rusesc datorat tarii din care emigrasera in Israel , doar cu noi, singurii prieteni romani acceptati in grupul mare al evreilor medicinisti...in restul timpului vorbind intre ei intr-o combinatie ciudata a celor doua limbi materne...

Nu mai vazusem avocado sau naut pana atunci , dar a fost dragoste la prima degustare , asa ca doresc din tot sufletul sa impartasesc cu voi o reteta pe cat de simpla pe atat de gustoasa...

A! M-am luat cu vorba si m-am lasat furata de amintirile atat de frumoase din perioada facultatii si am uitat sa va povestesc despre motivele care m-au adus aici , in afara celor doua minunatii movulii , raspunzatoare a mai fost si Provocarea secreta a Amei , care mi-a propus spre frunzarire un blog foarte frumos , al Corinei , plin cu o multime de retete , care mai de care mai interesante , astfel incat am avut o sarcina foarte dificila ...

Cum cele doua avocado ma asteptau deja cuminti in frigider , iar reteta propusa de Corina este pe gustul nostru (S&B) , am sa va prezint o adaptare personala a retetei (defapt preluata de la colegii si prietenii mei dragi Ruth si Alex , despre care din pacate nu mai stiu nimic de la incheierea facultatii , dar sper din tot sufletul ca formeaza inca , impreuna , o familie frumoasa...) pentru reteta originala a Corinei va rog sa intrati aici...

Gata cu povestile , sa trecem la treaba:

Taiem avocado in jumatate cu grija sa evitam samburele din mijloc , dupa care scoatem miezul din coaja cu o lingurita de plastic de preferinta (este recomandat sa nu folosim instrumente metalice , sa nu oxideze avocado) si il pasam cu o furculita putin (fara a-l transforma intr-o pasta omogena) apoi stoarcem putina lamaie deasupra (tot in ideea de a evita oxidarea).

Fierbem tare un ou sau doua (raportul ou-avocado 1:1 sau 1:2 dupa preferinte) pe care il taiem ulterior in cubulete foarte mici (eu am o scula speciala pt.aceasta manevra , dar nu este neaparat necesara , sa scutim de la spalat prea multe instrumente la final,,,).

Se toaca 2-3 fire de ceapa verde , marunt si se amesteca cu avocado si ouale cubulete adaugand apoi sare dupa gust!

Noi o servim pe paine prajita intr-un strat gros...voi ce spuneti?

Cu drag, Daiana

Porcul , oaia si cocosul...

Va prezint unul dintre cele doua torturi ratate din cauza consistentei pastei de zahar...pe unul m-am suparat atat de tare incat l-am pus la papat fara sa-l mai decorez in vreun fel , iar pe cel de-al doilea am incercat sa-l salvez...pentru sedinta foto!

Si cum puteam sa fac acest lucru mai bine decat cu ajutorul minunat al ciocolatei...

Un alt aspect despre care as dori sa vorbim ar fi stratul cremos situat imediat sub pasta de zahar , care de regula este o crema de unt cu zahar, cu care eu nu ma prea impac din motive de gust si ca atare folosesc o crema fina de ciocolata neagra, ganache de ciocolata, dar care are marele dezavantaj al pierderii consistentei odata cu cresterea temperaturii mediului ambiant...

De aceea daca pe torturile mele veti vedea pasta de zahar care face cute , falduri , riduri cum vreti voi sa le spuneti nu este pentru ca nu as stii sa intind pasta de zahar , ci pentru ca nu am folosit gelatina in pasta de zahar , ea nu se intareste din acest motiv si gliseaza pe stratul de ganache de ciocolata care devine cu atat mai alunecoas cu cat temperatura mediului creste...ideal nu?

La figurine in schimb folosesc fondant pentru modelat , care are alte caracteristici decat pasta de zahar si ca atare figurinele isi mentin forma initiala (sa nu va povestesc ca la inceputuri modelam figurinele din pasta de zahar si eram distrusa ca aspectul si forma lor se modifica odata cu trecerea timpului...) dar care nu are numai zahar in compozitie , un compromis care musai trebuie facut avand ARTA drept scop nobil , cu considerentul ca decorurile si figurinele reprezinta un volum mic care pot fi , la o adica , indepartate de pe tort la consum ...

Fiind sezonul macilor in plina explozie de culori, m-am gandit sa surprind un colt de natura cu cateva animalute dragute care se potrivesc de minune in studioul nostru foto , acolo unde va invitam de fiecare data...

Souvlaki cu prietenii...

Apetisant nu-i asa ?...

De fapt asa se poate spune ca a fost intreaga seara greceasca cu prietenii, deoarece pe masa au mai aparut pe langa souvlaki si spanakopita, keftedes, tiropitas si bineinteles tort la desert...

Astazi insa vom vorbi doar despre souvlaki... dupa o reteta veche greceasca pe care Eugen a primit-o de la fostii nostri colegi de facultate greci.O reteta simpla...cum sunt de altfel toate lucrurile bune...

Avem nevoie de:

• ceafa de porc
• ulei de masline 
• cateva lamai
• bete de bambus pentru frigarui
• oregano
• gril si carbuni
• ....un chibrit....sau doua

Cantitatile sunt mai putin importante... in schimb esential este tempo-ul si proportiile.

Carnea o taiem cubulete...Eu va recomand sa folositi intotdeauna carne proaspata ( nu congelata ) pe care sa o scoateti din frigider cu o ora - doua inainte de preparare pentru a-i lasa timp sa ajunga la temperatura mediului ambiant.

Adevarul este ca intotdeauna se vede mana de chirurg...

In timp ce pregatim carnea, intr-o tava mai larga punem sucul a doua- trei lamai , ulei de masline ( in proportie de 1 : 3 suc de lamaie - ulei de masline ), o mana buna de oregano proaspat maruntit si sare.
Lasam sa se odihneasca amestecul vreo jumatate de ora sa se extraga si sa se amestece aromele.

Punem carnea pe betele de bambus...totul e cam pregatit acum... putem savura un pahar de vin bun!

Verificam inca o data jarul...

"Tutto a posto"... cum spun italienii.

  Putem sa ii dam bataie...

Apoi un mic respiro... un pahar de "spritz" ( aperol+ prosecco+ multa gheata ) ne pregateste papilele gustative pentru ce va urma...

Cand carnea este aproape gata, o luam de pe gratar si o punem in tava unde am combinat sucul de lamaie cu ulei, oregano si sare, o tavalim bine si o lasam vreo 20 de sec. sa traga bine aromele...

Apoi o punem din nou pe gratar pret de 2-3 minute si o stropim din abundenta cu lichidul din tava.

E voila!... Καλή όρεξη!