Art cakes





Tort de ciocolata in mantie de fondant




  Povestea torturilor este una lunga si isi datoreaza existenta copiilor nostri minunati si orasului Viena , care ne-a influentat viata in ultimii ani si de care ne leaga amintiri extraordinare.

  Inceputurile ei se regasesc undeva in urma cu 3-4 ani , in perioada din jurul nasterii fiului nostru mijlociu , Ian , moment in care ne-am decis sa nu mai cumparam prajituri sau torturi de la diverse cofetarii din oras , ci , cu implicarea doamnei Maria , care ne ajuta in vremea aceea in gospodarie sa le facem in casa.

  Initial, doamna Maria facea torturile integral , blat , crema si niste finisaje minimale , mai apoi am preluat eu crema si finisajele dar am pastrat totul la un nivel simplu si rapid de executat : blat simplu cu alune , foarte multe fructe si frisca proaspata(pe care mi-o aduceam cu efort din Austria sau Ungaria).

  Prima provocare a fost tortul de botez al lui Ian , care a fost facut dupa aceeasi reteta si a avut un succes imens , desi decorurile au fost simplute , niste trandafiri modelati de mine din martipan si ceva decoruri prefabricate de ciocolata.Inca de pe vremea aceea faceam planuri cu doamna Maria sa ne apucam de facut torturi de calitate, dar nu am gasit timpul necesar acestui proces destul de laborios.

  In anii ce au urmat cu diferite ocazii festive sau nu am tot facut acelasi gen de tort , diferite fiind marimea , forma sau fructele din compozitie , decorate cu ciocolata , bilute , trandafiri modelati din martipan si figurine cumparate , tot din martipan.

  Asta pana anul trecut , in luna octombrie , de ziua de nastere a lui Ian , cand , la Viena fiind , l-am sabatorit la cofetaria Sacher , cu tortul acela foarte celebru in lume ... iar pentru ca si Patrik si-a dorit de ziua lui in noiembrie acelasi lucru , din motive de distanta , i-am propus o petrecere locala si un tort mare de ciocolata decorat cu fondant , pe care urma sa-l fac in premiera...

  O serie de ghinioane au facut sa nu ma pot apuca de tort pana in dupa-amiaza zilei premergatoare petrecerii si desi am lucrat toata noaptea nu am reusit sa fac decat un tort cu doua etaje , imbracat in fondant (prima mea experienta de acest gen!!!) cu ceva decoruri colorate dar simple si cu o gramada de greseli in executie...insa cu gust foarte bun , spre incantarea copiilor si multumirea mea.


  La urmatorul sfarsit de saptamana am profitat de ocazie sa mai fac un tort si sa incerc si modelarea decorurilor tridimensionale pe care nu am avut timpul necesar sa le fac la primul . Tortul nu a mai fost de ciocolata ci un pandispan cu alune si crema caramel cu migdale prajite , foarte bun la gust insa prea pufos la consistenta si deci intr-o contradictie cu cerintele fondantului...care a iesit cam sifonat.


Alt sfarsit de saptamana - alt tort , dar m-am reintors la tortul de ciocolata , un tort al carui blat este atat de consistent , gustul atat de fin incat din punctul meu de vedere este imbatabil.A fost un tort micut , din care noi (6 persoane) am mancat doua zile , un tort pe care eu l-as recomanda tuturor duminica , nu consider ca trebuie sa asteptam o ocazie speciala pentru a ne rasfata cu o felie extraordinara de tort , putem face din fiecare zi de duminica o mica sarbatoare.



A urmat tortul de Sfantul Nicolae pentru fiul nostru cel mic Raul Nikolas , care a avut aceeasi tema insa o forma diferita.Decorurile sunt adaptate sezonului , mai ales ca ma pregateam si pentru Targul de Craciun de la scoala , unde impreuna cu Patrik trebuia sa vindem cate ceva specific sarbatorii , banii stransi fiind folositi pentru diferite actiuni caritabile.


Au trecut si sarbatorile , noi fiind plecati la schi o perioada mai lunga de timp nu am mai avut ragazul sa mai fac nici un tort asa ca se cerea unul , mai ales ca sarbatoream si implinirea a 7 luni de la aparitia in viata noastra a celei mai mici minuni pe nume Raul.



 Un cadou (tortul din spate) de ziua de nastere a nasei lui Ian , Dani , celelalte fiind incercari de dimensionare si de corelare optima a celor 3 dimensiuni -am inca o problema in a dimensiona tava (care este reglabila) astfel incat sa obtin inaltimea ideala a tortului -Torturile mici din fata au avut exact dimensiunea potrivita pentru a servi unei mese in familia noastra.


In sfarsit am reusit sa obtin corespondenta ideala intre inaltime si diametru pentru sectiunea rotunda , mai ramane sa reusesc si la cea dreptunghiulara/patrata.



 A urmat faimosul tort de botez , cel mai greu tort la propriu si la figurat de pana acum , care mi-a ridicat o serie de probleme din aceasta cauza. Desi am inceput pregatirea cu o saptamana in avans se pare ca nu a fost suficient , asa ca am mai facut o noapte alba sa pot sa-l finisez la timp.


care a avut un succes fantastic printre invitati , spre marea mea bucurie


Seria torturilor de sfarsit de saptamana continua (de cand am inceput nu cred ca a fost vreo duminica fara tort in casa) cu o alta incercare de dimensionare si o tema noua propusa de Ian: castelul lui Scooby Doo (de care nu a fost foarte multumit spunandu-mi ca ar fi trebuit sa fie mai negru...).



Atunci cand am facut tortul pentru botez nu am avut ragazul de a face poze pe indelete , de aceea am simtit nevoia sa reiau tema pentru a fotografia decorul asa cum se cuvine...



Si familia cu cei 5 ursuleti...



Trebuie sa recunosc , bebelusul fiind prima figura umana pe care am modelat-o mi-a dat ceva bataie de cap , timp de doua zile am tot facut-o de la capat pana am fost cat de cat multumita cu rezultatul!


Asa a sosit si prima comanda ,


                                              de ziua de nastere a Dianei , nasa lui Raul...


                Initial era vorba despre un decor avand-o drept protagonista pe catelusa ei , Cici ,


dar nu m-a lasat sufletul sa las catelusa singura , asa ca i-am pus si stapana alaturi...modelata tot cu ceva bataie de cap...


                                                                         si...


                                                       i l-am facut cadou...


Un nou sfarsit de saptamana , alte torturi : sunt pe cale sa-mi definesc stilul!























Bine ai venit Mihaita!














Unul dintre avantajele de a avea o familie mare este acela ca tot timpul este cate ceva de sarbatorit in casa , fie ziua de nastere a unuia dintre noi , fie o onomastica , fie o alta aniversare...sunt putine lunile din an in care nu sarbatorim nimic...

Daca ma gandesc bine sunt numai doua la numar : februarie si august , in rest in fiecare luna avem macar un motiv de sarbatoare . daca nu chiar mai multe cum este cazul lunii decembrie cand sarbatorim o zi de nastere si trei de nume!

Acum . stand sa socotesc , realizez ca anul este defapt impartit perfect , in doua parti egale , a cate cinci luni de sabatoriri succesive , urmate imediat de catre luna aferenta de pauza.

Deschiderea secventei de toamna are loc in luna septembrie odata cu ziua de nastere a mamei mele dragi . pe care o iubesc tare, tare, o imbratisez cu mult drag si ii multumesc din suflet pentru tot ceea ce face pentru noi! La multi . multi ani fericiti si sanatosi!





O nu , Ovidiu nu este un copil , dar in schimb are doi gemeni minunati Klara si Filip pentru care am modelat cu drag , in vara , cele doua figurine Pippi Langstrumpf si bucatarul vesel , atunci cand au implinit frumoasa varsta de 4 ani.

Atunci , (din pacate) nu am avut timpul necesar sa pregatesc si tortul pe care figurinele sa-si gaseasca locul si sa formeze un intreg , un intreg pe care sa il decorez asa cum imi place mie , astfel incat figurinele sa poata prinde viata, sa vorbeasca , sa-si poata spune povestea...

Oportunitatea s-a ivit dupa vreo trei luni , cu ocazia zilei de nastere a lui Ovidiu , ocazie pe care nu am putut sa o ratez , asa ca planul a fost dus de data aceasta la bun sfarsit .

Pentru figurine , cei doi prieteni ai lui Diddl , soricelul celebru, Mimihopps si Pimboli trebuie sa-i multumesc in mod special muzei mele , Ian , care mi-a dat ideea in momentul in care stateam pe ganduri si cautam un subiect pentru decorarea tortului , Ian care este cu vreo cateva luni mai mic decat gemenii lui Ovidiu asa ca m-am gandit ca merg la sigur pe mana lui .

Si asa Ovidiu a primit de ziua lui un tort pregatit special pentru cele doua mici minuni din viata lui si nu cred ca am gresit prea tare in aceasta idee , dupa cum am auzit ca s-au bucurat amandoi de tort si de figurinele pe care le-au atacat inainte de finalul petrecerii!

"La multi ani Ovidiu , multa sanatate si tot ceea ce iti doresti tu!" Cu mult drag, Daiana












V-am povestit eu ca sunt muuult in urma cu postarile si nu stiu zau cand voi reusi sa aduc totul la zi , pentru ca se pare ca aglomeratia din viata de zi cu zi nu are nici o intentie sa se dilueze , dimpotriva...

Oitele au facut obiectul unui concurs organizat in colaborare cu Cristian Borod si au fost castigate de catre Gabriela Cuzepan pe care o felicitam cu aceasta ocazie , dar inainte de a le oferi castigatoarei am simtit nevoia unei sedinte foto organizata pe unul dintre tortuletele facute de dragul gustului , in mod obisnuit acum la noi in casa.

Vreau sa va marturisesc cu mana pe inima ca acest tort de ciocolata este cel mai bun tort pe care l-am mancat vreodata cu un gust echilibrat si extrem de fin de ciocolata neagra de cea mai buna calitate , nu prea dulce datorita zaharului brut folosit si cu o usoara tenta acrisoara generata de stratul de gem de caise facut in casa , intr-un cuvant o minune delicioasa de care nu ne prea putem lipsi...












Dragilor, intotdeauna am fost fascinata de acea zi din an care apare si dispare cu o regularitate precisa, o zi deosebita, unica, a carui existenta am considerat-o anul trecut ocazia ideala de a ne inaugura blogul, o zi care ramane cu siguranta in memoria fiecaruia dintre noi, asa cum ne-ar face cea mai mare placere sa reusim si noi sa ramanem prin intermediul blogului nostru in inima si in sufletul vostru.

Am pornit la drum mai in gluma, mai in joaca, cu singurul gand de a incerca sa punem in centrul atentiei obiceiul de a gati in casa, folosind ingrediente de cea mai buna calitate, pe cat posibil din vecinatate, prin metode clasice, simplu si bun, fara sa ne gandim ca intr-o perioada atat de scurta vom ajunge sa primim atat de multi prieteni in casuta noastra virtuala sau ca parerea noastra va fi ascultata si impartasita in asemenea masura.

Sustinem cu toate fortele alimentatia simpla, sanatoasa, echilibrata, fara excese de nici un fel, fara diete sau costrangeri, care nu isi au rostul atata timp cat nu se exagereaza in nici un fel, iar calea aleasa este cea de mijloc, intr-un balans perfect cu miscarea si natura inconjuratoare.

Incet, incet, sau mai corect, as putea spune mult prea repede, timpul a trecut, si iata ca ne apropiem de aniversarea primului nostru anisor in lumea culinara virtuala, de aceea, ne-am gandit drept multumire pentru fidelitatea cu care ne urmariti, sa va oferim, cu toata dragostea, niste cadouri dulci, nepretuite si sa incercam sa aflam cu aceasta ocazie, daca am reusit sau nu sa ne indeplinim obiectivele cu care am pornit la drum.

Premiile constau in doua tortulete ciocolatoase, marca Simplu si bun, (18 si 10 cm), pe care vi le vom oferi prin tragere la sorti in data de 01.03.2013, voua, prietenilor nostri dragi, de aceea va rugam sa ne lasati un comentariu la acest post, care sa contina numele dvs.complet, adresa de mail si raspunsul la urmatoarele intrebari:

1. Cum ne-ati descoperit?
2. Ce va atrage in mod deosebit la blogul nostru?
3. Care este reteta testata, preferata?

Pentru ca nu mi-au placut niciodata constrangerile, nu va vom conditiona participarea la concurs de un "like" acordat paginii noastre de Facebook, dar sunt convinsa ca ni-l veti darui de buna voie daca blogul nostru v-a convins.

Acestea fiind spuse, declaram concursul inceput pentru ca abia asteptam sa aflam parerile voastre sincere si sa vedem incotro vor pleca tortuletele!

PS: Tortul din imagini a fost facut si el tot intr-o joaca de-a fondantul si ciocolata, de aceea mi s-a parut mai mult decat sugestiv pentru acest post...








Ian, muza mea cea pretioasa, care ma inspira de fiecare data cand raman in pana de idei , m-a rugat atunci cand modelam figurinele pentru tortul lui Ovidiu, ca pentru ziua lui de nastere, pe care o astepta cu mare nerabdare , sa-i fac un tort cu trei etaje decorat cu toti prietenii lui Diddl...

Cum Diddl are chiar o gramada de prieteni , am reusit sa-l conving sa facem pentru inceput numai o parte dintre ei , urmand sa-i tot adaugam pe ceilalti pe rand , pe torturile viitoare.

Norocul meu a fost ca ziua lui , anul acesta , a cazut intr-o luni , asa ca initial am facut doar un tort simplu pentru ca sa-l putem sarbatori in familie si asa am reusit sa castig putin timp pana la petrecere, sa pot pregati tortul cu trei etaje pe care si-l dorea el.

De aceea dragilor , acum va facem cunostiinta numai cu Pimboli si Akaturbo , care au venit neinsotiti de aceasta data , celelalte personaje nu au reusit sa ajunga decat pe tortul cel mare de la petrecere.

Ma gandesc ca sunteti tare curiosi sa vedeti cum arata tortul cel mare...dar nu veti avea prea mult de asteptat, va promit sa pun pozele in curand...











A sosit si vremea sa va prezint inca cativa prieteni de-ai lui Diddl, Mimihopps si Galupy sositi si ei la petrecere alaturi de Pimboli si Akaturbo pentru a intregi imaginea tortuletului cu 3 nivele pe care si l-a dorit atat de mult Ian de ziua lui.

Ce parere aveti, va place?

La multi ani puiul meu scump, te iubesc atat de mult!

PS: este unul dintre ultimele torturi pe care le-am mai acoperit cu glazura de zahar de unde si neregularitatile de pe suprafata, abia astept sa ajung sa vi le arat pe cele acoperite cu pasta de zahar, mate si perfect netede , munca cu aceasta fiind dupa chinul cu glazura o adevarata joaca de copii!





28 de comentarii:

  1. Wow! Felicitari pentru blog. Curat, elegant si o incantare pentru ochi si suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim din suflet pentru cuvintele extraordinar de frumoase ,este o incurajare fantastica pentru noi, te mai asteptam cu mare drag, Daiana

      Ștergere
  2. O intrebare sunt de acord cu tot ce ziceti de alimentatia sanatoasa ,dar cum faceti cu ,colorantii pe care ii folositi la pasta de zahar,folositi ceva coloranti naturali?Si sa nu uit e minunat blogul!!Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumec frumos pentru aprecieri si felicitari!
      Cat despre coloranti, sunt mai multe postari in care am atins acest subiect, precizand ca unul dintre motivele pentru care pasta de zahar cu care sunt acoperite torturile nu este colorata, ci alba, este tocmai in ideea de a evita consumul acestora, pasta fiind foarte buna la gust, consumata cu mare placere de catre copii...
      Colorantul il folosesc in cantitate infima exclusiv la figurine si la decoratiunile minimaliste de acompaniament ,fac exces de alb si culori pastel ,iar daca se doreste ele pot fi oricand usor indepartate inainte de consum...si pastrate sau aruncate...
      In viata trebuie sa faci din cand in cand mici compromisuri, chiar daca nu iti face placere!
      Acesta este sacrificiul cerut de ARTA , un scop nobil de altfel ,avand in vedere ca nu am gasit coloranti naturali care sa se preteze amestecului in pasta de zahar, cu consistenta gel... dar daca aveti dvs. solutii sunt mai mult decat dornica sa le incerc!
      O zi placuta Anonimului sau Anonimei!

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ma dau in vant dupa torturi din fondant, pentru ca mereu am impresia ca sunt mult prea dulci. Insa aceste torturi sunt intr-adevar deosebite! Atata finete, detalii delicate, precizie, si munca...FELICITARI! Pozele sunt de foarte buna calitate! Se vede ca lucrati cu pasiune si daruire pentru ceva atat de frumos! Ma inclin in fata voastra!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumim din suflet Andreea pentru vizita si aprecierile atat de generoase, suntem onorati!
      Cu prima ocazie cand treci prin Timisoara esti invitata noastra la o felie de tort , vei avea o mare surpriza sa constati ca nu este prea dulce...este o combinatie foarte fina si echilibrata de care nu te poti satura...sunt convinsa ca iti va schimba parerea despre fondant...

      Ștergere
  5. Pfoa!
    Am ajuns aici datorită blogului scris de Maya și de noua ei idee de a promova în fiecare lună un blog de care ea (Maya) a fost plăcut impresionată. Am dat o raită în secțiunea ”torturi” (eu fiind auto-didact în acest domeniu care m-a cucerit de un an și jumătate incoace) și pot să spun cu mâna pe inimă că am rămas ca la dentist!!! Adicătelea cu gura căscată! ha ha ha ha ha... Eu sunt tehnician dentar principal (adică am fost în România) și de vreo 19 ani locuiesc în SUA. Sunt întru totul de acord cu ideea că gustul contează în primul rând!, și că decorațiile sunt mai faine dacă-s minimaliste, adică să nu fie tortul ”împopoțonat” cu unșpe mii de culori și elemente diametral opuse ca stil... Noa, în concluzie... nu vă scăpați de mine (ca de râie), o să vă bântui de câte ori am ocazia, musai să verific și alte părți/secțiuni ale acestui blog!
    Nu las comentarii la fiecare vizită (urmăresc și alte bloguri cu sfințenie - adică zilnic) dar asta nu înseamnă că nu-s prezentă la datorie...
    Mult succes în continuare, și de-abia aștept să mai lecturez blogul acesta! Să auzim de bine,
    Sanda Turner (născută Nistor, originară din Oradea)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult,ha,ha,ha este o senzatie aparte sa lasi pe cineva cu gura cascata in afara cabinetului,mai ales un tehnician dentar, nu sunt obisnuita cu asta ,ce mi-as putea dori mai mult?
      Ma bucur din suflet ca iti place ceea ce facem ,este o satisfactie deosebita sa auzi cuvinte atat de frumoase de lauda , te mai invitam cu mare drag pe la noi,Daiana
      PS: un pusi pentru zana cea buna

      Ștergere
  6. :) Si eu am ajuns aici in urma articolului Mayei. Am citit toate postarile si in mod cert, coltisorul vostru virtual este acel ceva de care m-am indragostit azi (mergand pe principiul ca in fiecare zi e bine sa inveti ori sa descoperi ceva de calitate).
    Bravo!
    Parca vad ca, peste ani, coltisorul vostru va fi unul real, un restaurant cu o gradina unde sa putem veni sa va cunoastem in persoana :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow multumesc mult de tot, ce frumos spus...nu avem nici cea mai mica idee incotro vor duce lucrurile ,totul a inceput din joaca si nu ne asteptam sa fim descoperiti de atata lume ,atat de repede si sa curga atatea laude,suntem coplesiti!

      Ștergere
  7. Torturile arata grozav, figurinele, culorile, dar , desi nici eu nu cumpar prajituri din oras, ci le fac numai acasa, niciodata, pentru nimic pe lumea asta, n-as folosi atata zahar la un singur preparat.Doar ca e un clown simpatic sau o banca sau o minge sa mananc atata zahar? Nu e destul zahar in blat, crema si o glazura simpla?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de tot pentru aprecieri!
      Raspunsul este NU! Combinatia de tort pe care o folosesc eu este blat de ciocolata amaruie,ganache de ciocolata amaruie si gem de caise,iar din toata aceasta succesiune, zahar contin doar blatul si gemul in cantitate mica...
      Stratul de pasta de zahar, care nu este gros, echilibreaza intr-un mod perfect restul tortului a carui predominanta este ciocolata amaruie cu 70% cacao si protejeaza tortul de deshidratare cu pastrarea calitatilor initiale timp de 2 saptamani...
      Cantitativ pentru 5 torturi, 2 de 2,5 kg si 3 de 1,5 kg , am folosit 1 kg. de pasta de zahar,vi se pare chiar asa de mult? Mie nu...
      Cat despre figurine ,nu sunt neaparat pentru consum ,decorarea torturilor este o arta ,a carui rezultat depinde foarte mult de cine o practica si cum o practica, de aceea cateodata tinde sa para un moft sau si mai rau un kitch...

      Ștergere
  8. Foarte frumoase torturile. Nici eu nu ma dau in vant dupa pasta de zahar, dar recunosc ca torturile decorate astfel sunt mult mai frumoase decat cele decorate cu frisca sau ciocolata. Felicitari pentru blog. Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet!Atatea cuvinte frumoase ca nici nu stiu ce sa mai spun...
      Pasta de zahar mai are un mare avantaj in afara aspectului , ca pastreaza si izoleaza foarte bine continutul...

      Ștergere
  9. Ma bucur enorm ca am ajuns aici. Sunt absolut,absolut fascinata de tot ce am descoperit aici, de cuvinte, de deliciosenii, de frumos. Toate sunt atat de naturale, atat de pline de pasiune si bun gust, incat e ca si cu m-as plimba printr-o lume a basmelor. Cred ca este primul loc unde efectiv "am evadat".
    Felicitari din inima, chiar din inima si multa sanatate si forta de munca.
    Cu siguranta voi reveni si chiar cu mult drag!
    Numai bine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet pentru tot , stiu ca tot ceea ce fac nu se incadreaza in tiparele clasice si ma bucur in acelasi timp ca acest lucru este remarcat si apreciat!
      Intotdeauna m-a atras ideea de unicat si am respins ideea de copie , de repetitie , daca observam ca ideea mea (indiferent de domeniul ei) este furata mai mult sau mai putin sau copiata , brusc pentru mine isi pierdea importanta si devenea comuna, cumva publica.
      Ma bucur mult de vizita si va astept cu cea mai mare placere de fiecare data cand va hotarati sa-mi treceti pragul!
      Cu mare drag,Daiana

      Ștergere
  10. Si pentru ca vorbesc din experienta finisarea tortului este foarte importanta. Chiar daca nu folosesti untul din anumite motive iti recomand sa faci ganache din cioco amaruie (nu ai nevoie de gelatina) si mai ales e de tinut in frigider tortul (la temp de 40 grade cel mai racoros loc din casa nu cred ca e suficient).

    Figurinele sunt ok insa aspectul tortului pe laterale nu ma lasa sa spun ca sunt foarte multumita de rezultatul final. Finiseaza-le mai bine. Pune o crema ganache intr-un strat considerabil sau unt si apoi vei vedea ce bine vor arata torturile tale.

    Apropo ce ti-am scris e o critica constructiva. Spor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Yoyo,
      Multumesc frumos pentru "critica constructiva" pe care mi-ai transmis-o , in schimb mi-ar fi placut ca odata cu ea sa-mi lasi si un nume complet , pentru ca orice critica care se respecta are o adresa de expeditie.
      Dar trecand peste aceasta omisiune neintentionata , nu pot sa nu remarc faptul ca ar fi fost util sa citesti posturile mele pentru ca de acolo ai fi aflat tocmai ca folosesc ganache de ciocolata neagra ( amaruie?!) sub stratul de fondant si ca numai iarna recomand temperatura unei camere racoroase pentru depozitarea torturilor de ciocolata , nicidecum vara , pentru ca vara , chiar daca la interior temperatura nu urca peste 27°C (nu 40°C ?!) umiditatea este cea care creeaza problemele mari, nu caldura...
      Imi pare rau ca nu esti multumita cu aspectul lateralelor tortului dar va trebui sa-ti reamintesc ca in repetate randuri am explicat ca torturile mele nu contin straturi groase de creme fixate cu gelatina , ci numai un strat fin de gem intre cele doua straturi generoase de blat, gem care isi pastreaza consistenta usor alunecoasa si determina clivarea straturilor tortului, motiv pentru care lateralele nu vor fi niciodata perfecte la acest tip de tort.
      Preocuparea mea nu este in schimb focalizata pe aspect , ci pe gustul tortului , de aceea folosesc faina si oua bio, zahar brut, ciocolata neagra belgiana (marca numarul 1 in patiseriile europene) coloranti naturali si gem facut in casa si nu folosesc praf de copt sau alte chimicale si imi pare sincer rau pentru tine ca nu vei avea ocazia sa gusti din aceasta minunatie de tort!
      Daiana

      Ștergere
  11. minunatie ...asa pot sa spun si eu!Totul este superb,unic ....Am invatat si am descoperit cat de frumos poate fi totul chiar daca nu sunt marginile perfecte ....totul e atat de simplu si chiar frumos!Am inceput si eu odata cu cresterea primului copil, sa fac torturi cu figurine iar acum cand v-am descoperit pe voi sunt atat de incantata de parca va cunosc si indragesc de cand lumea! Felicitarile mele,multa sanatate va doresc!Cu respect Tina!

    RăspundețiȘtergere
  12. bia

    felicitari, sunt tare dragalase, se vede ca le faceti din pasiune!
    bebelusii sunt cei mai cei, si cel mai mult mi-a placut bebelusul inconjurat de frunze verzi.

    daca nu ati aflat intre timp, agar-agar gasiti sigur si la magazinul ki-life in piata amzei- daca sunteti din bucuresti.
    ca sa fiu un pic carcotasa, din cate stiu zaharul- care nu vine din fruncte-, in orice cantitate e daunator mai ales asa de des, in fiecare wknd, si mai ales pentru copii, dar va cred ca nu va puteti abtine pentru ca sunt tare frumoase, si foarte bine ca nu faceti concesii pentru aspect in pofida gustului.
    la mai multe torturi si figurine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Agar-agar se gaseste si la magazinul biocarmen din Galati.

      Ștergere
  13. Voiam sa zic si eu ceva despre tortul "minunatie", pe care l-am gustat, dar dupa ce am citit raspunsuril/replicile date unor postari parca mi-am pierdut nitel pofta de comentariu si dorinta de a-mi lasa numele si o adresa de expeditie, de teama ca voi primi o reactie rautacioasa. Asa o vad eu...Eu am intrat aici cu drag, dar parasesc blogul putin dezamagita. Da, arata foarte bine torturile, si figurinele sunt asa de finute, parca facute cu grija de manutele unui copil. Dar am mancat torturi mai delicioase, mai naturale, mai autentice, mai zemoase, mai pline de ciocolata, cu gem mai aromat. Am auzit si gustat ciocolata amuruie de cea mai tare calitate in colturi ale lumii nevizitate de o gramada de oameni.... si sunt convinsa ca si altii au auzit si stiu una, alta...parca reactiile la feedback constructiv sunt putin dure, ca si cum ar veni de undeva "de sus", ca si cum nimeni altcineva nu ar sti nimic despre torturi si ingrediente...sau nu ar mai fi auzit de asa ceva. Oare de ce? Oara chiar asa este? De aceea, nu mai dau pe aici,(am sentimentul ca nu va fi o problema oricum); ma asteptam la mai multa prietenie autentica, precum figurinele, si la un dialog mai deschis,...in schimb, am gasit un monolog pretentios.... dar va urez multa bafta in misiunea voastra de intoarcere la adevaratele valori si chiar vreau sa va mearga bine.... si va mai urez un strop de modestie!

    RăspundețiȘtergere
  14. Pfffffffffffffff m-am indragostit de tortuletze, tocmai din cauza ca nu-s "perfecte"!!!!! Papilele mele gustative au reactzionat vizionand pozicile .. shi asta spune tot!! Felicitari... shi da imi doresc sa gust intr-o buna zi aceste minunatzii!!!
    Pupicei

    RăspundețiȘtergere
  15. Torturile sunt absolut minunate! Tocmai am vizionat si emisiunea unde Daiana orna cele 3 tortulete si mi-a placut tare mult. Sunteti o familie talentata!

    RăspundețiȘtergere