joi, 24 mai 2012
La multi ani Lucas!
La sfarsitul trecut de saptamana am avut ocazia sa testez influenta caldurii excesive si a umiditatii asupra invelisului exterior al tortului...
Ocazia?
Colegul si unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Patrik , Lucas, a implinit cu doua duminici in urma frumoasa varsta de 9 ani , iar la petrecerea organizata duminica trecuta (alegere foarte inspirata din punct de vedere climatic) in gradina casei de vacanta pe care parintii lui o au in Cheveresul mare au participat o gramada de copii cu parintii aferenti.
Desi am vrut initial sa fie o surpriza, sunt convinsa ca am esuat din acest punct de vedere si cadoul nostru a fost asteptat cu mult interes.
Executia tortului a decurs lin, iar modelajul figurinei , care am tinut sa-l reprezinte pe Lucas cantand la instrumentul lui preferat mi-a reusit fara mari probleme , in schimb din faza finala a decorarii tortului pana la servirea lui , dezastrele s-au tinut lant...
Cu o saptamana in urma am constatat ca a devenit imposibila pastrarea torturilor in afara frigiderului chiar si pentru intervale scurte de timp din cauza umiditatii si temperaturii crescute a mediului ambiant , cum pivnita nu avem in dotare (loc ideal termic si hidric pentru ciocolata si derivate) am decis reorganizarea frigiderului ca sa pot obtine spatiu suficient pentru torturi...
Ceea ce nu am luat in calcul a fost diferenta de umiditate dintre mediul ambiant si frigider in afara celei de temperatura in intervalul de timp alocat decorarii finale , asamblarii si transportului indelungat...toate acestea spunandu-si cuvantul asupra straturilor superioare ale tortului care au devenit glisante...
Se pare insa ca aceste aspecte m-au deranjat numai pe mine , momentul tortului a fost un deliciu...
Aparitia tortului a atras o gramada de capete micute si manute care se intindeau protectoare in jurul lui, declarandu-si fiecare parca posesiunea , mangaind delicat figurina si tortul si o gramada de telefoane si aparate foto care imortalizau momentul, a fost de vis...pentru mine, o satisfactie greu de transpus in cuvinte...
Imediat ce sarbatoritul a suflat in lumanari figurina a disparut, dezmembrata cu mare satisfactie de toate acele manute pregatite de atac si...a fost infulecata instant , iar eu abia am reusit sa recuperez tortul dintre ei , sa-l pot oferi invitatiilor spre savurare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie imi place tare mult tortul.
RăspundețiȘtergereO seara buna!
Multumesc din suflet,ma bucur tare mult!Un sfarsit de saptamana placut!
ȘtergereImi inchipui scena finala. Un stol de copii poftind la dulce :):):)
RăspundețiȘtergereIn momentul in care s-a adus tortul pe masa am avut impresia clara ca nu va rezista pana la momentul final ,atat de multe erau manutele care il imbratisau posesiv si mangaiau figurina...dar ce satisfactie mai mare decat atata imi pot dori?
Ștergere