Sau nonsens regesc, amestecatura regeasca (regelui?), daca incercam sa-i traducem liber numele...
Desertul isi datoreaza se pare existenta unei incercari mai mult sau mai putin reusite (intotdeauna greselile au dus la descoperiri geniale...) a bucatarului sef de la Curtea Austriaca de a prepara un desert usor, pe placul lui Elisabeth de Bavaria, care avea o preocupare excesiva pentru silueta proprie, si ca urmare a refuzat sa se atinga de el din aceasta cauza, dar in schimb, a fost foarte apreciat de cu totul altcineva, devenind de atunci desertul preferat a lui Franz Josef.
Povestea noastra legata de acesta specialitate austriaca a inceput cu mai mult timp in urma...
... acum cativa ani buni, cand am incercat sa fac Kaiserschmarrn dupa ceva retete de pe Internet, insa sincer vorbind... nu mi-a prea iesit ce trebuia, ceea ce asteptam si stiam ca trebuie sa fie, ca atare m-am lasat destul de repede pagubas...desi eram si suntem cu totii innebuniti dupa acest desert.
In schimb anul acesta, la schi fiind, Daiana a intrat in vorba cu bucatarul sef al unui Bergrestaurant unde noi luam pranzul cu mare placere, avand in vedere ca din meniul nostru acolo nu lipseste zilnic, ghiciti ce, binenteles Kaiserschmarrn, si l-a intrebat care este defapt modul de preparare al acestuia, si culmea culmilor, a primit in 10 secunde o reteta in 10 cuvinte...
Intors acasa, intr-o seara... ce-i drept neincrezator, tinind cont de esecurile anterioare, am decis sa incerc reteta si ce credeti? ... mi-a iesit.... perfect! Simplu si bun! Va dati seama ca brusc a devenit o cina obisnuita la noi in casa ... spre marea incantare a copiilor!
V-o impartasesc si voua, asa cum am primit-o si noi, impreuna cu niste mici secrete ... reteta perfecta de Kaiserschmarrn:
Cantitati pentru 1-2 persoane:
- 3 oua
- 3 linguri cu varf de faina
- o cana cu lapte ( 200 ml )
- o priza de sare
- o "nuca" de unt
- stafide
- zahar pudra
Adaugam faina in ploaie, amestecand cu telul pana rezulta un aluat omogen, peste care adaugam laptele, continuand sa amestecam, si apoi sarea. Va rezulta un aluat asemanator celui de clatite... poate putin mai gros.
Punem untul intr-o tigaie antiaderenta, iar cand este topit, turnam aluatul. Esential este sa lasam focul mic. Punem un capac. Nu amestecam!
Cand incep sa se ridice marginile de la aluat, il intoarcem ca pe o clatita cu o paleta de bucatarie. Mai punem capacul pentru 1-2 minute.
Dupa aceasta operatie, nu mai avem nevoie de capac, asa ca il indepartam, si taiem compozitia in tigaie ( teoretic cu o furculita, practic daca folositi o tigaie antiaderenta cu un instrument care nu zgarie teflonul ), prin rupere.
Lasand inca tigaia pe foc, adaugam zaharul pudra si stafidele ... si mai tinem inca jumatate de minut, pana se caramelizeaza putin zaharul ... si ... gata. Dupa ce il punem in farfurie, putem sa adaugam putin zahar pudra pentru aspect.
Se serveste impreuna cu mere pasate, gem de prune sau fructe de padure ... si tot ca si o recomandare ( pentru adulti )... un paharel de Marsala dry... ar merge de minune !
Sa aveti pofta simpla si buna!
Va invitam sa urmariti si filmul video al retetei, multumim frumos Unitatii Speciale de bucate pentru realizarea lui!
PS: cu aceasta reteta participam la Provocarea Dulce Romanie , editia lunii februarie, a carei gazda minunata de aceasta data este Ioana care ne-a lasat alternativa de a gati cu mango si cocos sau de a alege sa pregatim o reteta din bucataria internationala.
