marți, 12 februarie 2013

Kaiserschmarrn



Sau nonsens regesc, amestecatura regeasca (regelui?), daca incercam sa-i traducem liber numele...

Desertul isi datoreaza se pare existenta unei incercari mai mult sau mai putin reusite (intotdeauna greselile au dus la descoperiri geniale...) a bucatarului sef de la Curtea Austriaca de a prepara un desert usor, pe placul lui Elisabeth de Bavaria, care avea o preocupare excesiva pentru silueta proprie, si ca urmare a refuzat sa se atinga de el din aceasta cauza, dar in schimb, a fost foarte apreciat de cu totul altcineva, devenind de atunci desertul preferat a lui Franz Josef.

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost odata, undeva pe la 2000 si ceva de metri ... in Alpii austrieci....


Povestea noastra legata de acesta specialitate austriaca a inceput cu mai mult timp in urma...

... acum cativa ani buni, cand am incercat sa fac Kaiserschmarrn dupa ceva retete de pe Internet, insa sincer vorbind... nu mi-a prea iesit ce trebuia, ceea ce asteptam si stiam ca trebuie sa fie, ca atare m-am lasat destul de repede pagubas...desi eram si suntem cu totii innebuniti dupa acest desert.

In schimb anul acesta, la schi fiind, Daiana a intrat in vorba cu bucatarul sef al unui Bergrestaurant unde noi luam pranzul cu mare placere, avand in vedere ca din meniul nostru acolo nu lipseste zilnic, ghiciti ce, binenteles Kaiserschmarrn, si l-a intrebat care este defapt modul de preparare al acestuia, si culmea culmilor, a primit in 10 secunde o reteta in 10 cuvinte...
Intors acasa, intr-o seara... ce-i drept neincrezator, tinind cont de esecurile anterioare, am decis sa incerc reteta si ce credeti? ... mi-a iesit.... perfect! Simplu si bun! Va dati seama ca brusc a devenit o cina obisnuita la noi in casa ... spre marea incantare a copiilor!

V-o impartasesc si voua, asa cum am primit-o si noi, impreuna cu niste mici secrete ... reteta perfecta de Kaiserschmarrn:

Cantitati pentru 1-2 persoane:
  • 3 oua
  • 3 linguri cu varf de faina
  • o cana cu lapte ( 200 ml )
  • o priza de sare
  • o "nuca" de unt
  • stafide
  • zahar pudra
Batem ouale cu mixerul pana devin spumoase.
Adaugam faina in ploaie, amestecand cu telul pana rezulta un aluat omogen, peste care adaugam laptele, continuand sa amestecam, si apoi sarea. Va rezulta un aluat asemanator celui de clatite... poate putin mai gros.
Punem untul intr-o tigaie antiaderenta, iar cand este topit, turnam aluatul. Esential este sa lasam focul mic. Punem un capac. Nu amestecam!
Cand incep sa se ridice marginile de la aluat, il intoarcem ca pe o clatita cu o paleta de bucatarie. Mai punem capacul pentru 1-2 minute.
Dupa aceasta operatie, nu mai avem nevoie de capac, asa ca il indepartam, si taiem compozitia in tigaie ( teoretic cu o furculita, practic daca folositi o tigaie antiaderenta cu un instrument care nu zgarie teflonul ), prin rupere.
Lasand inca tigaia pe foc, adaugam zaharul pudra si stafidele ... si mai tinem inca jumatate de minut, pana se caramelizeaza putin zaharul ... si ... gata. Dupa ce il punem in farfurie, putem sa adaugam putin zahar pudra pentru aspect.
Se serveste impreuna cu mere pasate, gem de prune sau fructe de padure ... si tot ca si o recomandare ( pentru adulti )... un paharel de Marsala dry... ar merge de minune !

Sa aveti pofta simpla si buna!

Va invitam sa urmariti si filmul video al retetei, multumim frumos Unitatii Speciale de bucate pentru realizarea lui!


PS: cu aceasta reteta participam la Provocarea Dulce Romanie , editia lunii februarie, a carei gazda minunata de aceasta data este Ioana care ne-a lasat alternativa de a gati cu mango si cocos sau de a alege sa pregatim o reteta din bucataria internationala.






11 comentarii:

  1. Superbe poze si prezentare, dar si povestioara :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ...pai dupa inghetata haute couture nu putea fi decit kaiser...schmarrn...ador desertul asta si i-am vaduvit pe austrieci de citeva portii zdravene...iar prima fotografie, pe care am vazut-o si azi noapte ,inainte de somn , a provocat nenumarate spasme glandelor mele salivare...diseara, cu zmeura si cu gindul la voi...!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca am postat reteta la momentul potrivit :)... Cu zmeura merge de minune! Va doresc pofta buna!

      Ștergere
  3. Nu stiu ce imi palce mai mult: reteta?... prezentarea?....povestioara?! Mmmmmm....cred ca imi plac toate. Minunate <3

    RăspundețiȘtergere
  4. Oameni buni, mi-s la inceput de drum in ale gatitului , dar sunt debusolata total: la 3 oua , 3 lg faina 200 lapte nu are cum sa iasa aluat cu consistenta de clatite,; nu pui praf de copt si nici un pic de ulei in compozitie? Te rog, fa-mi o favoare si cantareste faina si-mi raspunde in cel mai scurt timp, ptc. e tare tentant a PROVOCAREA SECRETA! MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie sa puneti nici praf de copt si nici ulei....va asigur ca va iesi bine, este o reteta testata si retestata :). Aveti grija insa sa nu dati focul prea tare si sa lasati capacul pe tigaie pana cand se vor ridica marginile, apoiu intoarceti aluatul si puneti iarasi capacul....va creste foarte mult, apoi o rupeti bucati si adaugati zaharul si eventual stafidele.Spor la lucru va doresc!

      Ștergere
  5. pentru a iesi pufos aluatul se bat albusurile separat!! Se amesteca celelalte ingrediente, apoi la sfarsit albusurile spuma, amestecanduse incet.
    nu se pune capacul! se coace la foc mic, pe aragaz

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Indicatiile din reteta sunt cele corecte.
      Nu va opreste nimeni sa adoptati o varianta proprie, dar rezultatele nu vor fi cu siguranta aceleasi, albusurile nu este indicat sa fie batute separat.

      Ștergere
  6. Mulțumesc frumos pentru rețetă! ❤Kaiserschmarrnul a ieșit delicios, deși a fost prima încercare.

    RăspundețiȘtergere