miercuri, 20 februarie 2013

Brownies-mini tortulete si un hot!





Hmmm, dragilor, va imaginati ca anul acesta nu am facut nici macar un tort, tortulet pentru noi, nimic, nimic, va puteti imagina?
Sa nu va povestesc cat de dor imi este (si nu numai mie!) de o felie de tort ciocolatos cu gem usor acrisor la mijloc, invelit intr-un strat fin de ganache de ciocolata, putin fondant (intr-un contrast placut cu tona de ciocolata) si muuulta frisca prospata...

Asa ca am profitat de ocazia pe care mi-a dat-o Ama luna aceasta in cadrul unei provocari noi la care am decis sa participam, "Bucatar curajos", a carei idee este sa se faca o reteta impusa, dulce sau sarata, aleasa luna aceasta de catre Ioana , o tema ciocolatoasa rau , "Brownie cu menta", o reteta asemanatoare cu cea pe care o folosesc eu la torturile de ciocolata, dar nu identica, rezultatul fiind unul foarte bun.

Pentru ca asteptam musafiri in vizita , mi-am facut eu socotelile ca fac 4 tortulete mici de aproximativ 8 cm diametru folosind reteta Ioanei si ocazia de a-mi incerca noua tava de copt pentru minitortulete.


Zis si facut, sunteti pregatiti sa scrieti?
  • 170 gr. unt
  • 150 gr. ciocolata neagra de cea mai buna calitate (belgiana eu)
  • 2 oua bio
  • 160 gr. zahar brut (in reteta de baza erau 200, dar eu am redus cantitatea...)
  • 150 gr. faina bio Terra Natura
  • 1 lingura menta proaspata maruntita
  • 3 linguri whisky
Am topit ciocolata si untul pe bain marie, cu grija, fara sa las temperatura sa creasca prea mult.
Ouale intregi, zaharul, menta si whisky-ul le-am batut cu mixerul pana au crescut in volum si s-au deschis la culoare, dupa care am adaugat amestecul topit incetul, cu incetul incorporand cu mare grija .
Faina (in care am omis sa pun praf de copt, stiti voi ca eu nu-l mai folosesc de mult) am pus-o la final , omogenizand compozitia prin miscari usoare, de jos in sus.

Am pus totul in tava mea speciala si am aruncat (fara exagerare) la cuptor pt. 35 min. la 175°C , dupa care le-am lasat vreo 5 minute cu usa deschisa si cuptorul oprit.

A doua zi, dupa ce totul s-a racit si zvantat bine , am taiat tortuletele in doua, le-am umplut cu gem de merisoare facut in toamna, si le-am invelit cu un strat de ganache de ciocolata (reteta aici ) in ideea sa pun dupa, un strat de fondant deasupra...
Toate bune si frumoase cu singura diferenta ca planul de acasa...stiti voi cum e cu el cand ajungi in targ.

Prietenii au ajuns in momentul in care eu abia am reusit sa invelesc primul tortulet in fondant , de aceea am lasat-o balta cu acoperirea torturilor si m-am ocupat de ei...iar de servit, i-am servit cu doua tortulete unul alb in fondant si altul maro in ganache dar din pacate nu am apucat sa facem vreo fotografie drept dovada ca asa a fost...

Cat despre sedinta foto, amanata si ras-amanata mai, mai sa mancam tortuletele fara sa le pozam si uite asa ati fi avut parte de prima noastra reteta fara poze, a fost un adevarat deliciu in momentul in care carliontii blonzi au aparut cu o viteza fulgeratoare strigand din toata gura "totul, totul" dupa care s-a ridicat in varful degetelor ca o balerina, incercand sa apuce de pe masa , la nimereala elementul central al atentiei noastre, pe care l-am ferit cu succes de atac, de cateva ori la rand, in ultima secunda...spre marea lui dezamagire ca se vedea mereu fara prada pe care reusea numai sa o atinga...pana in final, cand noi am cedat...iar hotul a fost mai muuult decat satisfacut!







16 comentarii:

  1. Ce frumoasa povestea tortuletelor si ideea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha ha, asa patesc si eu cu ai mei cand vreau sa fac cate o poza la retete. Trebuie sa ma inchid in vreo camera pentru doua trei poze reusite. Arata bine tortuletele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim frumos Laura, la noi spatiile sunt complet deschise, nu prea avem usi pe care sa le inchidem... :))

      Ștergere
  3. Frumos scris si prezentat! Imi plac mult aceste minitortulete, sunt de mare efect ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tare imi place ideea ta cu tortuletele, trebuie musai sa o incerc si eu.
    Hihi, si la noi e distractie cand fac fotografii, mi se fura preparatele din farfurie fara a fi pozate :) Satisfactie maxima pe copii.
    Pupici,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merita incercate, cu siguranta nu vei fi dezamagita!
      Pupici Alex!

      Ștergere
  5. Stiu si eu cum e copilul care ba vrea sa fure dulciurile de la pozat, ba vrea sa apara in poza ... Frumoasa povestea si tortuletul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim frumos Micky! Cu siguranta face parte din farmecul sedintei foto!

      Ștergere
  6. Superba prezentare! The thief makes the difference.;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Prezentarea si ideea sunt pur si simplu fermecatoare!

    RăspundețiȘtergere