Un alt fel de bob...

Iata ca am ajuns sa va povestesc si despre tortul nasilor, un tort cu multa simbolistica, care mi-a facut o placere deosebita sa-l realizez ...

Initial, mi-a fost destul de greu sa iau o decizie referitoare la figurina care sa impodobeasca tortul , pentru ca facusem prietenilor nostri deja 2 torturi cu bebelus (cucu-bau si poveste de ciocolata) in pozitia sezand si pe burta , ca sa nu mai vorbim de tortul familiei facut in paralel cu acesta si care era cu bebe la baita!

Am avut o misiune dificila din acest punct de vedere, dar odata ideea pornita (care recunosc , nu imi apartine) nu am mai fost de oprit...

Cum la fiecare tort nou, profit de ocazie sa ma joc putin cu fondantul , tot asa am facut si acum cu acele fasii colorate pe margini , care initial au avut alt scop , dar efectul final mi-a placut atat de mult incat vor face parte de acum inainte din arsenalul de baza al decoratiunilor mele...

Aceeasi poveste o au si cifrele si literele de pe torturi si nu mica mi-a fost surpriza sa vad o cifra 1 copiata intocmai de o celebra realizatoare de torturi de prin sudul tarii, binenteles fara sa precizeze - asa cum ar fi fost firesc - sursa de inspiratie...

Surprinzator este ca a avut "exact aceeasi" idee la vreo trei saptamani dupa mine, asa ca daca veti vedea vreodata cifre, litere sau borduri cu capetele rasucite , veti stii cu siguranta cine s-a jucat pentru prima oara in acest mod...iar faptul ca am devenit sursa de inspiratie, nu ma deranjeaza defel , ci reprezinta un compliment extrem de frumos pentru mine...

Reactia familiei, a nasilor sau a invitatiilor nu pot sa o povestesc in cuvinte, a fost pentru mine mai mult decat ma asteptam , tortul a fost imediat asezat la loc de cinste , pe masa principala si admirat de toata lumea , iar aceasta a marcat momentul iesirii in public a primului dintre torturile mele...

Mai departe stiu numai ca a fost papat in intregime , cu mare placere , iar micul bob a ramas spre pastrare in continuare , intr-un loc special...

Cine isi poate dori mai mult?

O poveste...de ciocolata!

Cred ca a ramas un subiect pe care nu l-am "disecat" la ultima noastra discutie - care seamana mai mult a monolog in ultimul timp, dar cu ajutorul vostru il putem duce in directia corecta de dialog adevarat , interactiv asa ca va provoc sa comentati ! - si anume fondantul...

FONDANTUL sau mai corect spus pasta de zahar , este cea care mi-a dat cele mai multe batai de cap in tot acest timp de cand am inceput sa ma joc de-a torturile , din simplul motiv ca am avut ideea obsesiva sa o folosesc in varianta ei "cea mai naturala" posibila (pleonasm clar , voit , fara dubii ) evitand sa pun altceva in compozitie decat zahar, putin amidon si ulei de cocos.

Pasta de zahar pe care am folosit-o eu , este frantuzeasca , foarte fina , foarte alba , foarte buna la gust si foarte...moale...si de aici si problemele ce decurg din operatia de modificare a consistentei pentru a putea fi folosita la imbracarea torturilor , ea gasindu-se intr-un stadiu mai apropiat de crema decat de pasta modelabila...
Desi am incercat toate variantele posibile , am adaugat numai zahar pudra , zahar pudra si amidon...in cantitati permanent variabile , am esuat lamentabil!...

Asa ca...depun armele...am pierdut...batalia a fost castigata de catre GELATINA , trebuie sa recunosc (si imi este ciuda ca trebuie sa o fac!) ca fara gelatina pasta de zahar nu se intareste suficient de repede pe tort si incepe sa alunece, creeand acele cute , riduri sau denivelari cum vreti sa le spuneti inestetice si ma puteti crede pe cuvant ca m-am incapatanat sa tot incerc , doar , doar reusesc si ii dau lovitura de gratie dar este imposibil !

Imi mai ramane in schimb o singura sansa , sa incerc cu agar-agar (care nu stiu cu siguranta daca se gaseste in Ro) in loc de gelatina , promit sa va tin la curent cu rezultatele...

Dezamagita dupa ultima experienta cu pasta de zahar in urma careia am decis ca este cazul sa ma dau batuta , avand in vedere ca am "ratat" doua torturi pe care degeaba le-am acoperit cu doua straturi de fondant in incercarea disperata de a salva situatia , cautand o solutie de iesire din incurcatura cu obrazul curat...

...am descoperit MINUNEA, asa cum toate lucrurile esentiale pe lumea aceasta au fost descoperite din greseala , asa si eu am avut marea revelatie...(nu ca as avea pretentii ca am descoperit eu ceva nou , sau cu alte cuvinte ca am inventat eu ceva ) dar pentru mine a fost marea revelatie , care mi-a inseninat ziua!(cine a trait aceasta senzatie , stie cu certitudine despre ce vorbesc...)

Minunea se numeste ciocolata , binenteles ca are un gust desavarsit si un miros incredibil , este 100 % naturala (fara GELATINA - sic , sic) si se lucreaza cu ea cu o lejeritate incredibila (poate no' fi chiar lejer dar pentru mine este deja floare la ureche , la cat m-am chinuit cu pasta de zahar , este o adevarata binecuvantare)!
Asa ca am acoperit primul meu tort cu ciocolata, un tort demo facut in mare graba , pentru niste prieteni dragi care se pregatesc pentru botezul bebe-ului lor, ocazie cu care mi-am desavarsit si tehnica modelajului facial...

Ei voi ce ziceti?

Familia mea minunata !

Am cea mai frumoasa familie din lume (sunt modesta , remarcati va rog !) care ma face sa ma simt cea mai fericita fiinta de pe planeta ! Am doi parinti foarte dragi , care ma ajuta enorm sa-mi pot practica meseria mea atat de solicitanta si sa mai am si timp sa ma ocup de noua mea nebunie cu torturile , am un sot de exceptie care ne gateste in fiecare zi de parca am fi intr-un restaurant cu stele Michelin si se ocupa foarte frumos de copii si am trei baieti minunati , care sunt comoara mea cea mai de pret pe care n-as schimba-o pentru toate bogatiille din lumea intreaga la un loc !

Va iubesc enorm pe toti si va multumesc ca ma iubiti si voi in egala masura , acasa este cel mai frumos loc din lume , unde cea mai mare bucurie este sa petrecem impreuna cat mai mult timp !

Dar sa revenim la tort...

In modelaj la fel ca si in redactarea textelor aferente lor , momentul cel mai greu este reprezentat de ...inceput , momentul in care stau cu fondantul sau ecranul alb in fata , cu capul plin de idei care se lupta care mai de care sa razbeasca , sa iasa la lumina si eu nu ma pot hotara ce sa fac ... sau sa scriu!

La fel am patit si cu tortul de fata , mai ales ca timpul pe care il aveam la dispozitie pentru aceasta indeletnicire nu era in avantajul meu , defapt cred ca eu incercam cu toate puterile sa scap cu un modelaj cat mai simplu , sa ma opun gandului care ma provoca...

Ideea care imi tot dadea tarcoale si pe care nu reuseam sa o alung indiferent cat de multe argumente construiam , a reusit sa-si faca drum catre realizare , si ...

Iata-ma facand prima figurina umana ... voi care credeti ca a fost?

Binenteles ca a mea , ati ghicit , macar atata privilegiu sa am si eu dupa atata bataie de cap ...

Aici a aparut din nou o problema ! Figurinele - pentru cine nu stie acest lucru - se fac pe elemente individuale , in mai multe etape foarte bine coordonate intre ele pentru ca au nevoie de timp sa se usuce , sa se intareasca putin fondantul astfel incat sa-si pastreze ulterior forma .

Toate bune si frumoase dar eu nu prea am rabdare (sau sa-i spunem timp?) sa le las sa se usuce si pentru a avea imaginea produsului finit le asamblez mai repede decat ar trebui ... mai stric cate ceva ce trebuie ulterior sa repar ... si tot asa ...

Dar ne-am luat cu vorba si am uitat de figurinele noastre !

Dupa ce am fost multumita de rezultat,am tras aer adanc in piept , pentru ca tocmai realizam ce ma mai astepta in continuare ...

si am modelat urmatoarea figurina care a fost a lui Cosmin , dupa aceea l-am facut pe Raul si in final pe cei doi baieti mai mari i-am modelat in paralel (ce simplu suna ! ).

Tortul ma astepta cuminte si alb sa-l desavarsesc , asa ca am aranjat figurinele sa vad cam care ar fi pozitia lor optima si am constat ca dupa ce le asez asa cum imi place mie raman cu tortul gol parca nedecorat ...

Nu ma pot opri sa ma minunez de fiecare data , ca exact in momentul in care ma apuc sa lucrez incep sa curga ideile cu nemiluita si parca nici nu m-as mai opri daca nu m-ar tot zori Cosmin permanent "sa termin odata ca nu mai are lumina naturala sa le fotografieze...of,of,of !"

Si uite asa s-a nascut mandrete de tort simplu si foarte bun!

As dori sa inchei multumindu-va tuturor pentru cuvintele frumoase si calde pe care ni le-ati transmis in aceasta saptamana magica pentru noi , va imbratisam cu mult drag si va mai asteptam pe la noi cu mare placere , incurajarile voastre sunt o rasplata imensa pentru noi!