Am cea mai frumoasa familie din lume (sunt modesta , remarcati va rog !) care ma face sa ma simt cea mai fericita fiinta de pe planeta ! Am doi parinti foarte dragi , care ma ajuta enorm sa-mi pot practica meseria mea atat de solicitanta si sa mai am si timp sa ma ocup de noua mea nebunie cu torturile , am un sot de exceptie care ne gateste in fiecare zi de parca am fi intr-un restaurant cu stele Michelin si se ocupa foarte frumos de copii si am trei baieti minunati , care sunt comoara mea cea mai de pret pe care n-as schimba-o pentru toate bogatiille din lumea intreaga la un loc !
Va iubesc enorm pe toti si va multumesc ca ma iubiti si voi in egala masura , acasa este cel mai frumos loc din lume , unde cea mai mare bucurie este sa petrecem impreuna cat mai mult timp !
Dar sa revenim la tort...
In modelaj la fel ca si in redactarea textelor aferente lor , momentul cel mai greu este reprezentat de ...inceput , momentul in care stau cu fondantul sau ecranul alb in fata , cu capul plin de idei care se lupta care mai de care sa razbeasca , sa iasa la lumina si eu nu ma pot hotara ce sa fac ... sau sa scriu!
La fel am patit si cu tortul de fata , mai ales ca timpul pe care il aveam la dispozitie pentru aceasta indeletnicire nu era in avantajul meu , defapt cred ca eu incercam cu toate puterile sa scap cu un modelaj cat mai simplu , sa ma opun gandului care ma provoca...
Ideea care imi tot dadea tarcoale si pe care nu reuseam sa o alung indiferent cat de multe argumente construiam , a reusit sa-si faca drum catre realizare , si ...
Iata-ma facand prima figurina umana ... voi care credeti ca a fost?
Binenteles ca a mea , ati ghicit , macar atata privilegiu sa am si eu dupa atata bataie de cap ...
Aici a aparut din nou o problema ! Figurinele - pentru cine nu stie acest lucru - se fac pe elemente individuale , in mai multe etape foarte bine coordonate intre ele pentru ca au nevoie de timp sa se usuce , sa se intareasca putin fondantul astfel incat sa-si pastreze ulterior forma .
Toate bune si frumoase dar eu nu prea am rabdare (sau sa-i spunem timp?) sa le las sa se usuce si pentru a avea imaginea produsului finit le asamblez mai repede decat ar trebui ... mai stric cate ceva ce trebuie ulterior sa repar ... si tot asa ...
Dar ne-am luat cu vorba si am uitat de figurinele noastre !
Dupa ce am fost multumita de rezultat,am tras aer adanc in piept , pentru ca tocmai realizam ce ma mai astepta in continuare ...
si am modelat urmatoarea figurina care a fost a lui Cosmin , dupa aceea l-am facut pe Raul si in final pe cei doi baieti mai mari i-am modelat in paralel (ce simplu suna ! ).
Tortul ma astepta cuminte si alb sa-l desavarsesc , asa ca am aranjat figurinele sa vad cam care ar fi pozitia lor optima si am constat ca dupa ce le asez asa cum imi place mie raman cu tortul gol parca nedecorat ...
Nu ma pot opri sa ma minunez de fiecare data , ca exact in momentul in care ma apuc sa lucrez incep sa curga ideile cu nemiluita si parca nici nu m-as mai opri daca nu m-ar tot zori Cosmin permanent "sa termin odata ca nu mai are lumina naturala sa le fotografieze...of,of,of !"
Si uite asa s-a nascut mandrete de tort simplu si foarte bun!
As dori sa inchei multumindu-va tuturor pentru cuvintele frumoase si calde pe care ni le-ati transmis in aceasta saptamana magica pentru noi , va imbratisam cu mult drag si va mai asteptam pe la noi cu mare placere , incurajarile voastre sunt o rasplata imensa pentru noi!
