Ce frumoasa este toamna cu bogatia de culori care o caracterizeaza, cu lumina de poveste si tolba atat de incarcata de bunatati!
Fiecare anotimp are farmecul si frumusetea lui, dar parca toamna este anotimpul cel mai incarcat in arome, senzatii si trairi, de aceea ar fi pacat sa trecem cu viteza care ne caracterizeaza viata in ultimul timp prin toamna fara sa profitam sa ne imbatam simturile cu minunatii pregatite din roadele atat de bogate ale acestui anotimp caldut si insorit care a hotarat sa-si mai prelungeasca putin sederea la noi in tara, de acord cu mine ?
Povestea mea incepe cu o invitatie la cina in casa prietenilor nostri dragi din Italia, unde am avut placerea sa gustam o serie de preparate simple dar atat de gustoase, asa cum numai Antogneta le poate pregati din ingrediente autentice , de cea mai buna calitate...
Meniul a fost unul lung pe stilul italian cu tot felul de primi, apoi de secondi si de deserturi (la care am participat si noi facand inghetata de ciocolata si de vanilie ), feluri care mai de care mai imbietoare, acompaniate de fiecare data de vinul potrivit, dar trebuie sa recunosc ca "Mostarda di mele cotogne" a fost clar una dintre senzatiile serii!
La fel de mare ne-a fost uimirea noua sa intelegem ce fel de "mere" a folosit Antogneta pentru mostarda, si ei atunci cand i-am povestit ca noi avem un astfel de copac in gradina, lucru destul de rar in Italia dupa cum am inteles..
Nici nu cred ca trebuie sa va mai povestesc cu cata nerabdare am asteptat gutuiul nostru batran si organic sa ne daruiasca generos roadele sale pentru a incerca aceasta minunatie de reteta...dar asteptarea a meritat pe deplin!
Stiu ca reteta este una tare dorita de toata lumea, asa ca nu mai lungesc vorba, zic sa ne apucam de lucru:
- 1 kg. de gutui
- 500 g. zahar brut
- 1 lamaie
- 100 g. vin alb
- 10 linguri de mustar (boabe)
- o bucata mica de ghimbir
Incepem prin a spala bine gutuile de parul de pe suprafata, a scoate samburii si petele maro, fara a curata coaja fructului, dupa aceea le taiem in bucatele mici si le punem la fiert acoperite de apa (numai cat sa treaca de suprafata fructelor) intr-o oala larga timp de 20-30 de min. , pana se inmoaie bine.
Scurgem apa si mixam fructele sa le trasformam in pasta, dupa care adaugam zaharul si ghimbirul taiat feliute subtiri si mai fierbem amestecul la foc mediu inca 30 de min., amestecand ocazional.
Turnam apoi sucul de lamaie si vinul si mai lasam la fiert vreo 10 min. , dupa aceea adaugam boabele de mustar mojarate , amestecam bine si punem compozitia in borcanele de sticla sterilizate inainte.
Nota: cu cat se vor adauga mai repede boabele de mustar in compozitia fierbinte cu atat mai slab va fi mustarul si invers cu cat compozitia este mai rece cu atat va fi mai iute, eu le-am adaugat dupa vreo 10 minute, cat compozitia era inca foarte calda...
Nu va mai ramane decat sa-l savurati cu placere impreuna cu o bucata de branza buna, o bucata de speck autentic sau de ce nu, direct pe o felie de paine cu maia...
Am venit !!! ;)
RăspundețiȘtergereUite ca eu nu am mancat niciodata asa ceva , insa sunt sigura ca gustul este unul desavarsit !! Abia astept noile preparate !! ;)
O seara frumoasa sa aveti !!
PS.Si eu adorm la maxim toamna .E cel mai frumos anotimp , dupa iarna !!:) ;)
Toamna, un anotimp minunat. Inedita reteta, iar la cum arata nu poate fi decat bun!!! Fain blog, felicitari!
RăspundețiȘtergerece reteta interesanta. ma intriga combinatia asta de gusturi, asa ca trebuie s-o incerc.
RăspundețiȘtergereDragii mei, va multumesc din suflet pentru micul vostru cadou!
RăspundețiȘtergereE minunat mustarul de gutui, l-am gustat pe o felie de ciabatta, condimentat cu piper verde - un deliciu! :*