Focaccia Simplusibun (bio cu maia)

Hmmm dragilor...mi-am imaginat de 1000 de ori cel putin acest post, acest nou inceput dupa o lunga perioada de tacere, iar acum in fata ecranului alb au disparut toate cuvintele, ideile au fugit in bataia vantului, iar eu am ramas fara replica asemeni unui actor care si-a invatat bine rolul, dar cedeaza tracului primei iesiri pe scena larg deschisa si luminata, in fata publicului...

Nici nu stiu cu ce sa incep...

Ma gandesc ca va intrebati ce s-a intamplat, de ce nu am mai scris, de ce nu am mai impartasit cu voi nici o reteta, nici o poza, nici un tort?

Ei bine nu s-a intamplat nimic neobisnuit, dupa o primavara relativ linistita, dar nu prea calma, a urmat un inceput de vara in care ne propusesem o gramada de activitati legate de latura culinara a vietii noastre, dar care au ramas din pacate la stadiul de proiect din cauza unor evenimente aparute in viata profesionala si personala, care brusc au devenit peste masura de aglomerate si ne-au acaparat intreg timpul disponibil.

Si uite asa intr-o vara cu temperaturi moderate, foarte placuta si racoroasa, asa cum ne-am dori sa fie toate verile de acum inainte, desi am gatit poate mai mult decat pana acum, am fotografiat si ne-am bucurat de o gramada de deserturi (a se citi inghetate la greu, tarte) si toturi ciocolatoase, nu am reusit sa impartasim cu voi nici macar un gand, o impresie...

Zilele trecute citeam prima postare de toamna a lui Cornel, The wandering oltean, o reteta minunata de somon sous vide (pe care o vom incerca cu siguranta in octombrie, imediat ce aterizeaza pe plaiuri banetene obiectul imperios necesar realizarii acesteia) a carei introducere se potriveste de minune si la noi, cu siguranta nu as fi putut scrie mai bine decat a facut-o el...

As vrea sa va povestesc o gramada de lucruri despre concediul de anul acesta, care a fost unul deosebit din toate punctele de vedere, insa cum timpul nu imi permite va pot spune numai ca reteta acestei focaccia a fost una care ne-a insotit pe tot parcursul acestuia, avand in vedere ca nu am avut la dispozitie cuptoare in care sa pot coace cu usorinta paine. Pe langa asta este extrem de usor de facut  si se pliaza perfect pe lipsa timpului liber necesar acestei activitati.

Data viitoare promit sa povestim mai pe larg, dar acum sa trecem la oile noastre, sa ne suflecam manecile si sa facem impreuna aceasta minunatie numita focaccia, al carei gust irezistibil ne-a cucerit extrem de repede si a indeplinit timp indelungat, cu mult succes, rolul painii noastre zilnice.

Rutina este una extrem de simpla, care s-a pliat programului nostru indiferent unde ne aflam, cu mentiunea ca aluatul l-am tinut pe parcursul etapelor in frigider, iar cantitatea mare de maia mi-a permis sa le parcurg de la cap la coada intr-o singura zi. Aluatul desi este unul foarte hidratat (80%)  nu este sub nici o forma greu de manipulat si are avantajul ca nu necesita shaping sau scoring deci poate fi cu usurinta  exersat si de catre incepatori.

Daca va doriti , poate fi facuta exclusiv cu faina integrala, cu singura diferenta ca va trebui ajustata corespunzator cantitatea de apa din reteta.

Ingredientele sunt:

• 470 g. maia
• 240 g. apa
• 40 g. faina de secara Terra Natura
• 125 g. faina integrala Terra Natura
• 325 g. faina alba Terra Natura
• 17 g. sare de Himalaya
• ulei de masline extra virgin
• 20 g. seminte de in bio
• 30 g. seminte de floarea soarelui bio

Pornirea o faceam in seara dinaintea zilei de copt, prin hranirea celor 50 g. de maia 100%, mai intai cu 225 g. apa si mai apoi cu 225 g. faina alba TN, amestecand bine, dupa care o lasam acoperita in bucatarie pana dimineata.

Dimineata luam 470 g. maia pe care le amestecam mai intai cu apa (din care retinem 100 g.) si mai apoi cu fainurile, bine de tot, pana acestea se hidrateaza complet dupa care lasam aluatul obtinut la autoliza minim 1/2 ora si maxim 2 ore (de preferat) in bucatarie.

AAdaugam apoi sarea si apa ramasa (care in functie de gradul de absorbtie al fainii folosite poate fi chiar augmentata cantitativ cu 20-50 pana la chiar 100 g.) si framantam aluatul pana se omogenizeaza bine si incepe sa se desprinda de pe vas (care v-as recomanda sa fie de inox).

Adaugam apoi si semintele de in si floarea soarelui.

Ascundem aluatul (acoperit) in frigider urmand ca pe parcursul urmatoarelor 8 ore sa facem vreo 3-4 SF in vas, la intevale care nu trebuie sa fie strict egale, dar urmarind ca la fiecare SF aluatul sa se transforme dintr-o masa, intr-un fel de bila cu aspect neted care sa poata fi ridicata cu usurinta din vas.

Etapele acestea nu le-am fotografiat inca din pacate, insa la urmatoarea tura de focaccia le voi adauga cu siguranta spre exemplificare.

Ungem apoi o tava cu ulei de masline , rasturnam aluatul (crescut dublu in volum si cu bule pe suprafata) il mai impachetam de cateva ori in tava avand grija sa ungem de fiecare data suprafata sa superioara imediat inainte de impachetare, dupa care il lasam la relaxat uns si acoperit cu o folie de  plastic, 30-40 min.

Intindem apoi aluatul prin tragere cu degetele din interior spre exterior astfel incat sa acopere intreaga suprafata a tavii, ungem suprafata acestuia din nou cu ulei de masline, facem gaurele cu degetele ambelor maini peste tot si mai lasam la dospit inca 30 de min. (acoperit cu folie)

Incalzim cuptorul la 240°C (cu sau fara abur, rezultatul fiind cam acelasi) si introducem tava cu focaccia lasand temperatura la aceasta valoare timp de 10 min., dupa care o reducem la 225°C si o mai lasam inca 25 min, intorcand tava in ultimele 10 min.

Dupa ce s-a rumenit bine, o scoatem din cuptor si lasam la racit, o taiem si...mmm... o savuram cu mare placere!