sâmbătă, 29 martie 2014

Croissante bio cu maia...






Stiu ca este un post pe care il asteptati cu totii...nu voi scrie foarte multe, dar vreau sa stabilim impreuna niste criterii de baza legate de procedeul atat de elaborat al realizarii acestor minunatii...

Nu exista reteta la care sa fi lucrat atat de mult, vreodata, dar este explicabil, un brutar profesionist spunea ca prezinta un grad de dificultate de 11 pe o scara de la 1 la 10... si zau ca nu gresea, o stiu cu siguranta toti cei care au incercat, macar o data, sa faca croissante cu sau fara maia.

Am lucrat la aceasta reteta 6 luni, 6 luni in care in prima parte le-am facut o data pe saptamana in cantitate mai mare, dupa aceea am inteles ca experienta trebuie repetata mai des, pentru a exersa si a retine fiecare detaliu al fiecarei etape, atat de importante pentru reusita procesului in ansamblu.

In tot acest timp, am mancat diminetata de dimineata la micul dejun, croissante, mai mult sau mai putin reusite, insa intotdeauna delicioase, un gust care a devenit obisnuit la noi in casa si a creat foarte usor dependenta...

Pe parcursul acestor luni am modificat pe rand una sau mai multe variabile simultan, in ideea de a intelege ce se intampla si cum se reflecta modificarea in procesul final, am incercat sa gresesc cat mai mult posibil, pentru a stii ce nu trebuie niciodata facut.

Unul dintre ultimele aspecte pe care le-am supus testarii a fost faina folosita, initial involuntar pentru ca am folosit o faina alba Terra Natura care nu stiam ca a fost, dintr-o greseala, macinata imediat dupa revizia morii si datorita unei erori, a fost afectat coeficientul de elasticitate, lucru vizibil delatfel doar in aluaturi cu dospire indelungata de genul croissantelor sau cozonacilor (panettone).

Asa ca dupa doua ture ratate, din care am intes abia la final ca nu tehnica era vinovata ci faina, am facut pe rand croissante cu faina emmer si grau integrala bio TN, alba austriaca bio cu secara bio TN si durum bio TN, pentru a intelege ca nici una dintre aceste variante nu este potrivita.

Cireasa de pe tort au fost in schimb croissantele din imagine, facute in paralel cu faina alba austriaca bio si normala tiroleza... in ideea de a reduce coeficientul de subiectivitate la minimum...iar rezultatele au fost surprinzatoare...

Croissantele din faina normala au avut o dospire insemnata si un aspect exterior mai frumos in detrimentul sectiunii si al gustului, in schimb cele bio m-au surprins printr-o sectiune frumoasa, un gust desavarsit in ciuda exteriorului care nu a fost atat de spectaculos...

Concluzia, cel putin este pentru mine una singura, faina pe care o voi folosi cu cea mai mare incredere pentru croissante va fi Terra Natura alba, este biologica, are un gust desavarsit si este produsa langa casa, in definitiv cu o faina cu mult gluten oricine poate avea rezultate spectaculoase , adevarata provocare insa nu este aceasta!

Trimit acest post, putin mai atipic, cu drag Elenei, spre a participa la ultima editie a Provocarii Dulce Romanie, care isi incheie astfel 3 ani de calatorie culinara prin casutele virtuale ale multor bloggeri.




Un comentariu:

  1. O concluzie care ma bucura foarte mult! Dar reteta, reteta, cand ne divulgi reteta :)? Spor la brutarit!!! Carmen Savu

    RăspundețiȘtergere