Din copilarie nu am foarte multe amintiri legate de castane, poate pentru ca in Banat nu se prea cultivau si nici nu exista o traditie a vanzarii lor crude sau coapte prin piete, imi amintesc numai despre pireul de castane pe care il savuram cu mare placere de fiecare data cand aveam norocul sa aterizeze pe la noi in prin casa...
In schimb una dintre primele noastre calatorii de toamna la Cluj, undeva la inceputul anilor '90, a ramas memorabila, fiind momentul in care am facut cunostiinta prima data cu vanzatorii ambulanti de castane coapte si ale lor minunatii parfumate...ce pot sa va spun, a fost dragoste la prima degustare!
Nu puteam intelege de ce am fost lipsita atatia ani de privilegiul acestor minunatii si incercam sa recuperez tot timpul pierdut in cele cateva zile cate am stat in oras, cautand vanzatorii cu obsesia unui dependent...
Asa se face ca de atunci, in fiecare an, pe lista de cumparaturi la Targul de la Negreni erau nelipsite castanele de Baia Mare, care se pare ajung cu o mai mare usurinta in zona Clujului decat pe la noi...
Cativa ani mai tarziu aveam sa descopar insa ca adevaratele castane coapte, mari si atat de gustoase, recoltate din padurile de castani din Tirolul de sud italian, se pot savura toamna, (platite la bucata) la vanzatorii ambulanti dintr-o alta tara tare draga noua, Austria.
Cine nu a gustat "maroni" la tarabele cu vin fiert si cartofi copti, toamna pe strazile Vienei sau iarna in cele mai frumoase piete de Craciun? Este un spectacol care nu trebuie ratat, cred ca as fi in stare sa merg pana la Viena si inapoi numai pentru acest deliciu si atmosfera cu care vine la pachet!
Dar obsesia pentru castane coapte (a anumitor persoane) nu poate fi stinsa cu pungutele de castane cumparate pe strada, de aceea problema se rezolva de regula cu cateva plase de castane italiene de cea mai buna calitate luate la purtator spre a fi pregatite acasa si savurate timp ceva mai indelungat...zic ceva mai indelungat deoarece castanele nu pot fi tinute prea mult, pentru ca ori se deshidrateaza, ori mucegaiesc destul de repede, de aceea trebuie consumate destul de repejor.
Anul acesta insa, spre surpriza noastra si spre deosebire de anii anteriori, castanul din dotare, care are o inaltime de vreo 10 m si produce castane de cativa ani incoace, a ajuns la maturitatea necesara pentru a ne oferi primele castane pe care le-am putut in sfarsit degusta, au fost cateva doar, insa au fost minunate!
Dar haideti sa ne intoarcem la oile noastre, prima regula in pregatirea castanelor este alegerea lor corecta, trebuie sa fie cat mai proaspete, mari si lucioase iar la apasare senzatia oferita sa fie de duritate, fara a se simti spatiu intre coaja si miez.
Regulile pentru prajirea castanelor sunt destul de simple insa trebuie urmate cu strictete pentru ca rezultatul sa fie cel asteptat, iar castanele sa se decojeasca singure fara ca aceasta operatie sa devina un calvar.
1. Cu o ora inainte de a le praji se scufunda castanele in apa rece
2. Se preaincalzeste cuptorul la 200°C cu o tava goala in interior, iar suprafata bombata a cojii castanelor se cresteaza cu un cutit, oblic, cu grija, fara a patrunde in miez
3. Se pun castanele in cuptor intr-o tava cu fata crestata in sus, simultan se toarna apa clocotita in tava preincalzita din cuptor
4. Se scot castanele din cuptor cand taietura s-a deschis si lasa sa se vada la interior miezul frumos copt (de regula dupa 30 de min, ultimele 10 fiind fara abur) si se acopera 10 min cu un sevet de bucatarie ud...
Et voila, "kinderleicht" oder nicht?!
Trimit postarea Andrei pentru a participa la Festivalul toamnei in luna noiembrie sau Festivalul castanelor! <3
Aș avea o întrebare: Este vorba despre două tăvi? Una cu castanele și celalată cu apa clocotită? Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereBuna seara, sigur, este vorba despre 2 tavi, cea in care se toarna apa clocotita se preincalzeste impreuna cu cuptorul.
ȘtergereCum au fost castanele? :) D