Gradina misterioasa...

Foarte multi prieteni m-au rugat sa postez mai multe fotografii cu gradina, deoarece pare atat de invaluita de mister...Asa si este! Eu cred ca o gradina trebuie sa fie invaluita de mister...Este ca o padure, plina de umbre, fosnete care te fac sa intorci capul...niciodata nu o poti cunoaste dintr-o privire...

Din fericire, in acea dimineata de mai am facut multe ,multe fotografii...fiecare planta parca imi soptea ceva...

... "tu stii ce minunatie ascund eu aici ?" imi spunea boboc de Grandiflora...

Intotdeauna mi-a placut sa fotografiez detaliile, mai ales la plante, pentru ca detaliile sunt cele care creeaza miscare, senzatii, mirosuri, care te fac sa inchizi ochii si sa iti inchipui...

... mirosul de scoarta de brad proaspat pusa printre tufele de lavanda...

... parfumul florilor.

locul de luat masa...inconjuart de...

larici maiestuosi...cu conuri de un verde proaspat...

... si mugurii  precum o ploaie de stele cazatoare.

Nu pot din pacate sa va dau  o imagine de ansamblu a gradinii deoarece este plina de ascunzisuri, linii curbe, nivele de vegetatie...plina de mistere.
 In schimb voi incerca sa va delectez cu partea din gradina pe care putem sa o punem pe masa...

O poveste...de ciocolata!

Cred ca a ramas un subiect pe care nu l-am "disecat" la ultima noastra discutie - care seamana mai mult a monolog in ultimul timp, dar cu ajutorul vostru il putem duce in directia corecta de dialog adevarat , interactiv asa ca va provoc sa comentati ! - si anume fondantul...

FONDANTUL sau mai corect spus pasta de zahar , este cea care mi-a dat cele mai multe batai de cap in tot acest timp de cand am inceput sa ma joc de-a torturile , din simplul motiv ca am avut ideea obsesiva sa o folosesc in varianta ei "cea mai naturala" posibila (pleonasm clar , voit , fara dubii ) evitand sa pun altceva in compozitie decat zahar, putin amidon si ulei de cocos.

Pasta de zahar pe care am folosit-o eu , este frantuzeasca , foarte fina , foarte alba , foarte buna la gust si foarte...moale...si de aici si problemele ce decurg din operatia de modificare a consistentei pentru a putea fi folosita la imbracarea torturilor , ea gasindu-se intr-un stadiu mai apropiat de crema decat de pasta modelabila...
Desi am incercat toate variantele posibile , am adaugat numai zahar pudra , zahar pudra si amidon...in cantitati permanent variabile , am esuat lamentabil!...

Asa ca...depun armele...am pierdut...batalia a fost castigata de catre GELATINA , trebuie sa recunosc (si imi este ciuda ca trebuie sa o fac!) ca fara gelatina pasta de zahar nu se intareste suficient de repede pe tort si incepe sa alunece, creeand acele cute , riduri sau denivelari cum vreti sa le spuneti inestetice si ma puteti crede pe cuvant ca m-am incapatanat sa tot incerc , doar , doar reusesc si ii dau lovitura de gratie dar este imposibil !

Imi mai ramane in schimb o singura sansa , sa incerc cu agar-agar (care nu stiu cu siguranta daca se gaseste in Ro) in loc de gelatina , promit sa va tin la curent cu rezultatele...

Dezamagita dupa ultima experienta cu pasta de zahar in urma careia am decis ca este cazul sa ma dau batuta , avand in vedere ca am "ratat" doua torturi pe care degeaba le-am acoperit cu doua straturi de fondant in incercarea disperata de a salva situatia , cautand o solutie de iesire din incurcatura cu obrazul curat...

...am descoperit MINUNEA, asa cum toate lucrurile esentiale pe lumea aceasta au fost descoperite din greseala , asa si eu am avut marea revelatie...(nu ca as avea pretentii ca am descoperit eu ceva nou , sau cu alte cuvinte ca am inventat eu ceva ) dar pentru mine a fost marea revelatie , care mi-a inseninat ziua!(cine a trait aceasta senzatie , stie cu certitudine despre ce vorbesc...)

Minunea se numeste ciocolata , binenteles ca are un gust desavarsit si un miros incredibil , este 100 % naturala (fara GELATINA - sic , sic) si se lucreaza cu ea cu o lejeritate incredibila (poate no' fi chiar lejer dar pentru mine este deja floare la ureche , la cat m-am chinuit cu pasta de zahar , este o adevarata binecuvantare)!
Asa ca am acoperit primul meu tort cu ciocolata, un tort demo facut in mare graba , pentru niste prieteni dragi care se pregatesc pentru botezul bebe-ului lor, ocazie cu care mi-am desavarsit si tehnica modelajului facial...

Ei voi ce ziceti?

Lasagna cu sparanghel

"As vrea sa va impartasesc un secret...dar ce ma fac ca nu va mai fi secret atunci...pssst...veniti mai aproape sa va spun numai voua la ureche, dar promiteti sa nu mai spuneti la nimeni, bine?" este formula magica prin care transmitem informatia dorita in cel mai scurt timp posibil in cea mai larga arie posibila...

Buuun, sa revenim la secret, m-am hotarat sa devin bucatar real, nu ca n-as fi unul , dar particip la un concurs organizat de catre reteaua magazinelor Real cu ocazia lansarii vaselor de gatit vitroceramice din gama Pyroflam, care se pare ca au o multime de avantaje, printre care, materialul din care sunt realizate (dezvoltat initial de Nasa si apoi preluat de firma Arc International din Franta) care se curata foarte usor si are o stabilitate termica foarte mare care permite utilizarea lui succesiva si imediata in congelator si cuptor si viceversa...

Sunt foarte curios sa incerc si eu un vas din aceasta gama, de aceea raspund provocarii lansate de catre "Bucatar Real":  http://www.real-hypermarket.ro/pyroflam/concurs-bloguri , si sper sa fiu unul dintre cele 45 de bloguri participante selectate, asa ca va propun sa facem o minunatie de lasagna cu sparangel pentru care vasul Pyroflam s-ar potrivi ca si turnat...in concluzie, gata cu vorba, sa trecem mai bine la treaba !

Avem nevoie de:

• 1 kg. sparanghel alb
• 60 gr. unt
• 750 gr. spanac
• o ceapa verde
• un catel de usturoi
• o lingura de ulei de masline
• piper proaspat macinat
• 40 gr. faina
• 9 foi lasagna
• 250 gr. mozzarella
• putin unt pentru uns vasul

Sparanghel alb...ce frumusete!

Sanatos, gustos, simplu si bun!

• Curatam sparanghelul in primele doua treimi de la baza ( eu folosesc un instrument special de curatat sparanghelul pe care l-am cumparat nu demult si pot sa va spun ca este o minune ).Nu uitam sa taiem cativa mm de la baza.

Punem intr-un vas mai larg ( eu folosesc o tigaie mai larga si cu marginile mai inalte ) la fiert 600 ml. de apa in care punem sare, o lingura de zahar si 10 gr. de unt. Cand clocoteste apa punem sparanghelul si il fierbem 5 minute, apoi scurgem apa (pe care o retinem pentru ca o vom folosi mai tarziu ), il clatim cu apa rece si il lasam in vasul strecurator.

• Spanacul il curatam bine si il spalam. Maruntim fin ceapa si usturoiul. Intr-o oala incalzim putin ulei si dunstuim putin ceapa si usturoiul.Punem apoi in oala spanacul fara sa il scuturam de apa, acoperim cu un capac si il lasam la foc mediu pana se inmoaie ( 4-5 minute in medie ).Punem sare si piper dupa gust.

• Pentru sosul Bechamel topim intr-o oala 50 gr. de unt si apoi punem faina mestecand continuu.Turnam gradat 1/2 din apa in care am fiert sparanghelul mestecand constant. Lasam cam 5 minute, la foc foarte mic sa fiarba sosul.Punem sare si piper.

• Punem cuptorul sa se preincalzeasca la 180°C ( cu ventilatie 160°C ). Ungem peretii si fundul unui  vas termorezistent (de exemplu Pyroflam) cu unt.Pe fundul lui asezam o foaie dubla de lasagne, peste ea un strat de sos bechamel, iar peste sos un rand de sparanghel peste care punem o parte din spanac. Repetam aceeasi succesiune inca de doua ori in asa fel incat deasupra de ultimul strat de foi sa fie un rand de sparanghel cu sos si spanac. 

Peste acesta punem mozzarella taiata felii.

Punem la cuptor pe raftul din mijloc pentru 35-40 minute pana cand la suprafata capata o culoare frumoasa brun aurie...

Cu aceasta reteta particip la Provocarea Mihaelei "Dulce Romanie" aferenta lunii mai a carei gazda minunata este Andreea iar ingredientul acestei luni este spanacul , o leguma atat de sanatoasa , preferata noastra !

Va place ? Va invit cu mare placere sa si gustati...veti fi surprinsi cu siguranta !

Peticila fara petece...dar cu "indicatii pretioase"!

Cred ca a venit vremea sa clarificam cate ceva despre torturi...asadar sa incepem cu inceputul...
Nu v-ati intrebat niciodata pana acum de ce "pe vremuri " cand se gatea aproape exclusiv in casa si cand prajiturile sau torturile nu lipseau de la orice masa obisnuita in familie, nu se vedeau atatia copii cu greutate ce depaseste limita normala , cat despre adulti sa nici nu mai vorbim...chiar nu v-a trecut niciodata prin minte aceasta intrebare ?

Pornind de la aceasta intrebare sau mai exact de la raspunsul ramas in aer si pe care nu se poate sa nu-l intuiti va propun sa vorbim putin despre ce folosim atunci cand gatim pentru ca nu este suficient sa gatim in casa ci sa invatam cu ce sa gatim.

Nu vreau sa va tin o prelegere complicata despre alimentatia sanatoasa insa mi-as dori din suflet sa imi urmati indemnul de a scoate din retetele pe care le intrebuintati tot ceea ce nu este natural , ma puteti crede pe cuvant ca nu aveti nevoie de nici un fel de adaos chimicalos...ba chiar dimpotriva tortul va fi mult mai bun fara praf de copt sau intaritor pentru frisca...

Ouale ideal ar fi sa fie de casa (dar atentie pe unde se plimba si ce mananca gainile...) sau ecologice, de evitat cele provenite de la gaini crescute in baterie si hranite cu concentrate...mare atentie ca toate aceste lucruri din fericire se regasesc scrise pe ambalaj...

Torturile facute de mine nu au vreun strop de praf de copt in compozitie , si acest lucru se poate vedea cel mai bine la torturile de inceput cand aveam ceva probleme cu tehnica si mai dadeam rateuri la acest capitol insa gustul va asigur ca n-a fost niciodata afectat!

Frisca, putem vorbi toata ziua daca vreti despre acest subiect, dar pe scurt folositi frisca proaspata (din pacate la noi exista numai de la Zuzu acest produs si nu in toate magazinele, trebuie sa o cautati bine...) sub nici o forma inlocuitori de frisca sau varianata vegetala...

In cel mai rau caz puteti folosi din cea UHT dar recomandarea mea este sa o folositi simpla fara zahar sau intaritori si sa o consumati pe loc proaspata , desi daca o bateti bine tine si o zi doua in frigider (important este sa fie batuta la viteza foarte mare , ideal cu un robot cu picior, oricare ar fi el).

Margarina...ar fi extraordinar sa uitati acest cuvant...ideal este sa folositi unt de cea mai buna calitate cu grasime de peste 80%(ma gandesc ca nu doriti sa platiti apa sub forma de unt...) si daca se poate nu sub forma cruda , in creme sau in stratul de sub invelisul de fondant doar in compozitia ce vine la cuptor...

Ciocolata pe care eu o folosesc este neagra cu continut de 70% cacao, ceea ce va recomand si voua sa folositi inclusiv pentru consumul zilnic in casa, veti fi surprinsi daca le veti oferi copiilor o singura varianta de cicolata , aceasta , cat de repede se vor obisnui cu ea si o vor cere,  iar voi veti impusca 2 iepuri deodata, le satisfaceti dorinta de "dulce" oferindu-le varianata recomandata cel mai des de stomatologi si nutritionisti...

Era sa uit , va datorez doua cuvinte despre tort...a fost pentru o petrecere in aer liber in gradina extraordinara a unor prieteni la Cheveresul mare, unde a fost degustat cu o asemenea viteza deopotriva de adulti si copii , ca nici nu am apucat sa imortalizez momentul...si farfuriile deja aratau ca si scoase din masina de spalat !

Sezonul capsunilor

Intotdeauna mi-au placut capsunile...nu stiu de ce...Poate ca pentru mine simbolizeaza acea perioada de maturitate a primaverii, cand incep sa infloreasca trandafirii, cand daca iesi in natura, dimineata devreme intr-o zi de mai si tragi aer adanc in piept simti o boare usoara de vara.

Inspira pasiune... rosul aprins cu o tenta de carmin, aroma fermecatoare.

Poti sa le folosesti intr-un milion de feluri...nu trebuie decat putina tehnica si foarte multa imaginatie.

Tort de ciocolata cu frisca proaspat batuta si tartar de capsuni...un deliciu!

Imi propun in zilele ce urmeaza sa va impartasesc cateva ceva despre capsuni si arta culinara.
Binenteles cu lucruri simple dar cu atentie la detalii ...

Bon appétit!